Kalahari New Hope

Am revenit din nou cu veşti noi, veşti proaspete din Kalahari şi după cum se zice în popor „toamna se numără bobocii”, consider că este bine să fac o retrospectivă a anului trecut. De ce spun aşa, poate o să înțelegeți la urmă…

Unii dintre voi ştiți foarte bine cum stau lucrurile pe aici şi aş dori să reamintesc cuvintele lui Iacov pe când păştea oile socrului său Laban: „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig” Geneza 31:40. Cuvinte fără de sens în lumea civilizată dar resimțite din plin aici.

Aici in Africa, Dumnezeu m-a prelucrat sa inteleg mult mai profund realitatea existentei umane si mersul lumii acesteia si din nou vorbesc din punct de vedere spiritual.
De multe ori sufletul si cugetul meu sunt coplesite de bunatatea Domnului deoarece m-a ales si pe mine sa fiu a Sa si astfel sa imi poarte de grija. Imi dau seama cat de grav si periculos este pentru suflet sa traiasca in aceasta lume stapanita de dusman! Cred ca cea mai mare binecuvantare pe care o poate avea omul este sa fie al Lui, sa fie pazit de El- cel care e Stapan, „mai presus de orice putere, domnie sau stapanire”.

Trebuie să fiu sincer cu dumneavoastră, nu prea îmi place să mă aud vorbind în public sau în acest caz, să pun multe cuvinte pe foaie dar mi-a fost pus pe inimă să zic câteva lucruri despre misiunea de aici căci vreau să încurajez în mod special tinerii dar și pe ceilalți, să vină să găsească ceea ce orașul, civilizația sau chiar lumea nu poate oferi căci este vorba despre o altfel de împlinire care nu se poate contabiliza dar se poate experimenta numai când ești pe aceste meleaguri.

Cu ajutorul Domnului chiar și în Botswana!

Acum câțiva ani, în inima echipei KNH s-a născut dorința unei lucrări de evanghelizare în Botswana. Cei care slujeau pe atunci în bază au fost în recunoaștere în satele din Botswana, însă lucrarea a fost oprită brusc din cauza pandemiei când s-a închis granița.

Când așteptarea lucrează răbdarea!

După o perioadă lungă în care containarele au fost blocate în port, Domnul a făcut minunea mult așteptată și ele au ajuns în bază.

Ce bun este Domnul!
Am vazut saptamana aceasta ce mare bucurie e sa primesti cateva haine. Poate noi ne cumparam in fiecare luna cate o haina noua si trebuie sa fie si “la moda”, dar copiii de la scoala primesc de doua ori pe an un rand de haine si incaltaminte si sunt multumitori cu ceea ce primesc. Ii priveam cu atata admiratie in timp ce imi aratau fericiti hainele lor. Ce frumosi erau toti imbracati cu haine frumoase si curate. Acum nu le mai este atât de frig, in mod special dimineata in drum spre scoala.

Ce bun este Domnul!
Am vazut saptamana aceasta ce mare bucurie e sa primesti cateva haine. Poate noi ne cumparam in fiecare luna cate o haina noua si trebuie sa fie si “la moda”, dar copiii de la scoala primesc de doua ori pe an un rand de haine si incaltaminte si sunt multumitori cu ceea ce primesc. Ii priveam cu atata admiratie in timp ce imi aratau fericiti hainele lor. Ce frumosi erau toti imbracati cu haine frumoase si curate. Acum nu le mai este atât de frig, in mod special dimineata in drum spre scoala.

Elevii din clasa a șaptea sunt în ultimul an aici la Scoala Kalakari, prin urmare am hotărât o ieșire pe sate împreună cu ei, cu scopul de a petrece mai mult timp doar cu ei și a ne apropia de Domnul. Majoritatea dintre ei nu-L au pe Isus ca Mântuitor personal. Ne-am bucurat că au venit și o parte dintre profesorii boșimani. Ne-am dus într-un sat apropiat, unde este un camp foarte frumos, curățat de curând și am campat acolo. A fost o noutate pentru ei să învețe să facă cortul, dar și alte lucruri care pentru noi sunt destul de normale. Am avut un timp plăcut de cântări, mărturii, rugăciune, încurajări din Cuvânt, seara în jurul focului.

Aș vrea să vă împărtășesc câteva din lucrările pe care Domnul le face în vremea aceasta între noi, aici, în Namibia și în special la școală.
Săptămâna aceasta au început examenele pentru clasele mari, de la a patra la a șaptea, ele fiind nu tocmai ușoare pentru nivelul lor, bushmenii fiind considerați un trib marginalizat și înțelegerea lor este greoaie așa ca nu pot cuprinde toate subiectele care se predau la școală, decât la un nivel inferior.

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!” – Psalmul 107:1

Domnul a făcut lucruri mari și continuă să facă lucrări minunate. În ultima perioadă în Kalahari, am rămas atât de copleșită de bunătatea și îndurarea Tatălui. Bunătatea Lui cea mare care și-a arătat-o față de mine, dar și față de Bushmenland.