În câteva cuvinte aș vrea să exprim experiența pe care am avut-o prin harul lui Dumnezeu în Kalahari în urmă cu câteva săptămâni. Ce m-a mișcat şi m-a determinat pe mine foarte tare să merg în Kalahari, a fost faptul că și sora mea și cumnatul meu au fost pentru perioade mai lungi acolo și prin tot ceea ce au povestit se năștea în mine o dorință mare să ajung și eu acolo.
Sora mea mă îndemna să ma rog, și mă încuraja că Dumnezeu mă va ajuta să ajung cu ajutorul Lui și voia Sa, atunci când vrea El.
Timpul meu în Africa a fost de la început o mare binecuvântare pentru mine. Din prima zi m-am simțit ca într-o familie. E un sentiment de nedescris, să nu cunoști aproape pe nimeni din bază și totuși să fii implicat și să nu te simți singur… cum am mai spus – am ajuns în familia Kalahari.

Ce m-a marcat foarte mult, când am fost pe sate și le-am dat haine copiilor, am fost uimită să văd cât de mulțumiți erau că au primit ceva. Nu o să uit, când am văzut un băiat orb, căutam să găsesc cele mai bune perechi de papuci că să i le dau, și când i le-am dat a fost așa de fericit, chiar dacă nu a putut să îi vadă. Atunci mi-am dat seama cât de important este să fim recunoscători chiar și pentru cele mai mici lucruri pe care le avem.

Suntem foarte binecuvântați să avem atât de multe lucruri!