Readathon – 5 zile in care lectura a prins viata
Ce este, de fapt, un Readathon?
Este un maraton al lecturii, câteva zile dedicate cititului, în care copiii sunt încurajați să descopere cărți noi, să citească mai mult, să-și îmbogățească vocabularul și, mai ales, să descopere că cititul poate fi o bucurie, nu doar o activitate de la școală.
La Kalahari New Hope, Readathon-ul a însemnat cinci zile în care lectura s-a împletit cu învățarea, creativitatea și competiția. În fiecare zi, copiii au avut parte de o nouă provocare, iar fiecare activitate i-a încurajat să privească învățarea dintr-o perspectivă diferită.
Ziua 1 – Descoperim bucuria lecturii
Am început săptămâna încurajându-i pe copii să citească mai mult în clasă. Au avut timp să descopere cărțile, să citească în ritmul lor și să caute în dicționare cuvintele noi întâlnite pe parcurs. Pentru că uneori, o carte nu ne oferă doar o poveste, ci și un cuvânt nou, o idee nouă sau o întrebare la care vrem să găsim răspunsul.
Ziua 2 – Citim împreună
A doua zi a adus o experiență diferită. Elevii din clasele 6 și 7 au mers în clasele celor mici și le-au citit povești. Pentru cei mici, a fost bucuria de a asculta o poveste spusă de colegii lor mai mari. Pentru cei mari, a fost ocazia de a-și exersa cititul și de a descoperi că o carte poate fi și mai frumoasă atunci când este împărtășită cu altcineva.
Ziua 3 – Învățarea devine o competiție
Copiii s-au întrecut la engleză și matematică, rezolvând exerciții și punându-și la testare cunoștințele, atenția și viteza de lucru. Au rezolvat exerciții, au căutat răspunsuri și au lucrat cu atenție și rapiditate. Competiția le-a adus emoții și entuziasm, dar mai ales i-a încurajat să-și amintească ceea ce au învățat și să dea tot ce au mai bun.
Ziua 4 – Atenție la fiecare cuvânt
Joi, provocarea a fost una de atenție și concentrare. Copiilor li s-a citit un pasaj din Biblie, pe care au trebuit să îl transcrie cât mai corect după dictare. Fiecare cuvânt conta, fiecare literă putea face diferența. A fost o ocazie de a-și exersa scrisul, limba engleză și, mai ales, atenția la ceea ce aud.
Ziua 5 – Marea finală
În ultima zi, provocările s-au succedat una după alta. Elevii din clasele 4–7 au participat la Spelling Bee, apoi au avut provocarea Dictionary Word, în care trebuiau să găsească cât mai repede un cuvânt în dicționar. Ultima provocare a fost Bible Work, copiii au primit referințe biblice și au trebuit să găsească cât mai repede versetul indicat..
După cinci zile de lectură, exerciții, competiții și provocări, a venit și momentul premierii. Copiii care s-au remarcat în timpul săptămânii au fost răsplătiți pentru implicarea și efortul lor.
Dar dincolo de premii, credem că adevărata bucurie a fost să-i vedem implicați, curioși și dornici să învețe.
Cinci zile. Cinci provocări. O mulțime de cuvinte, povești și lucruri noi descoperite.
Iar pentru a înțelege mai bine ce a însemnat această săptămână pentru copiii de la Kalahari New Hope, vă invităm să citiţi mărturia lui Naomi Marica, profesoară la școala noastră.
Rămâneți până la final.
De un timp mă tot gândesc la versetul din Psalmul 130:6a care spune: “Sufletul meu așteaptă pe Domnul”.
De când sunt din nou aici în Namibia, Dumnezeu mi-a pus pe inimă să mă rog pentru lucruri mărețe. Și au fost momente când i-am cerut Domnului ceva “mare” și El mi-a şi răspuns! Slavă Lui! Dar, încet-încet, încep să înțeleg că măreția lui Dumnezeu nu se vede întotdeauna în lucruri spectaculoase. Uneori, El lucrează măreț în lucrurile simple, în rutina de zi cu zi, în ceea ce pare mic și obișnuit.
Săptămâna ce a trecut a fost o săptămână încărcată la școală. Am sărbătorit împreună cu toate școlile din Namibia “Read-a-thon” week. A fost o săptămână în care copiii de la grade 4-7 au fost încurajați și motivați să citească mai mult și să participe la evenimente și concursuri la limba Engleză și Matematică. Am văzut mâna Domnului lucrând în mod măreț! Am văzut adolescenți din grade 6 și 7 care au putut depăși o anumită frică când vine vorba de citit, s-au pregătit și au citit o poveste claselor mai mici. Au stat o perioadă întreagă să citească și să recitească cuvintele, asigurându-se că le citesc clar și corect. Am văzut măreția lui Dumnezeu într-un copilaș care, după ce a câștigat concursul “spelling bee”, a plecat la loc și a început să plângă și de bucurie dar și eliberându-se de emoțiile acumulate din dorința de a concura şi de a fi mândru de ceea ce a putut realiza. Am auzit copii la școală încurajându-se și sfătuindu-se folosind versetele biblice învățate la devotional, dovedind că au înțeles aplicația versetului în viața lor.
După o zi de post, clasele 4–7 au mers la Biserică împreună cu învățătorii. La întoarcere, copiii din clasa a IV-a au fost cuprinși de un duh de rugăciune și de bucurie. Din inițiativa lor, au început să se roage împreună pe drum, într-un moment în care ne-am amintit încă o dată cât de frumos lucrează Dumnezeu în inimile copiilor. Cred că uneori ajungi să nu mai recunoști felul în care Dumnezeu lucrează, pentru că aștepți ceva „wow” sau pentru că I-ai spus deja lui Dumnezeu cum ai vrea să arate răspunsul.
“Sufletul meu așteaptă pe Domnul”.
Cât de eliberatoare, dar și plină de responsabilitate este această afirmație. Chiar dacă mi se pare greu, chiar dacă luptele vin și nu văd biruința încă, chiar dacă nu înțeleg, chiar dacă de luni de zile, poate și de ani, rugăciunea mea este aceeași, “Sufletul meu așteaptă pe Domnul”…
