Mărturii din Kalahari
Alexandra GrunzacDomnul mi-a dat harul și binecuvântarea să fiu în Kalahari și să slujesc la școală. Am fost de două ori, iar ultima dată am stat patru luni, dintre care trei luni la școală. Mi-am dorit mult să lucrez cu copiii. Încă din țară, am fost implicată la școala duminicală, dar să fiu învățătoare la clasa I nu m-am gândit că poate fi posibil pentru mine. Am privit această lucrare ca o binecuvântare dar și ca o provocare, datorită faptului că copiii din Bushmanland sunt diferiți de ceilalți copii. Sunt plini de energie, veseli, dornici să facă lucruri noi, dar ce îi face diferiți e mediul din care provin. Nu sunt învățați cu disciplina în clasă, să fie atenți sau să înțeleagă nevoia de a învăța, de aceea câteodată a fost greu să îi țin atenți sau să asculte lecția. La început a fost dificil, dar după ce ne-am obișnuit unii cu alții, am văzut și progresul lor în a fi disciplinați. Bucuria cea mai mare a fost cam pe la sfârșitul semestrului când am văzut că știu ceea ce i-am învățat. Fiind în clasa I, abia învățau să citească și trebuie să rețină multe litere și cuvinte, de aceea e o bucurie să văd progresul lor și să rămână cu ceva din clasă. E o bucurie să văd unii copii că își dau interesul și au dorința să învețe, mai ales că le place și își doresc chiar mai mult.
“Căci nu este mai mare dragoste decât să își dea cineva viață pentru prietenii săi.” Ioan 15:13. Eu nu am ajuns aici, dar pot să dau o parte din viață mea ca să slujesc acestor oameni pentru care a murit Hristos ca și ei să Îl cunoască pe Cel care a murit pentru ei.
Îmi doresc ca copiii de la scoală să ajungă să audă Cuvântul și să Îl strângă în inima lor ca să poată avea viață veșnică. De aceea zilnic punem câte o sămânța în mintea lor din Cuvântul lui Dumnezeu la ora de devoțional. Dar sunt multe împotriviri din partea hoțului care vrea să fure acest Cuvânt. De aceea e nevoie de rugăciune și de a rămâne fermi în învățătura pe care le-o oferim. Rugăciunea si dependența de Dumnezeu am învățat-o prin situațiile dificile din timpul zilei, din clasă, prin faptul că înainte de ore ne rugam în clasele noastre, iar Dumnezeu îmi dădea putere să biruiesc în aceea zi. Câteodată mă rugam specific pentru un copil iar în aceea zi vedeam schimbare în el. Numai Domnul ne întărește și ne dă avânt să mergem înainte în fiecare zi, cu El toate sunt cu putință!
O experiență cu copiii de la clasă, m-a încurajat mult să văd dragostea lui Dumnezeu pentru mine prin acești copii. Am ținut locul unei profesoare la clasele mai mari și am lipsit două zile de la clasa mea. În aceste zile copiii mă chemau să vin înapoi în clasă, ei rămânând cu un profesor suplinitor. Strigau după mine “teacher, come to class”, în pauză fetele veneau și mă îmbrățișau, mă luau de mână și voiau să stau cu ele. Ne-am apreciat mai mult unii pe alții după aceste zile.
O alta parte a lucrării din Kalahari este vizita în sate. Când mergem în satele de boșimani, vedem oameni necăjiți și fără speranță, prinși în lanțurile fărădelegii și robiți de cel rău. Condițiile de trai, sărăcia, îi făceau și mai vulnerabili să se prindă de orice speranță pe care cel rău le-o da ca să îi înșele. Totuși, Dumnezeu intervine și în viețile lor și le întinde mâna ca să îi scape și să îi aducă la lumina Sa. Cei care îl primesc pe Domnul Isus își schimbă radical viața, și putem să vedem bucurie și o credință neclintită pe care mulți ne-o dorim în viețile noastre. Înflăcărarea lor în rugăciune și dorința de a-L cunoaște tot mai mult pe Salvatorul lor mă motivează să fiu și eu la fel, chiar să îmi fie rușine câteodată că eu cu toate cunoștințele și anii de pocăința câteodată nu am atâta credință. Dar tocmai prin ei Domnul îmi vorbește și mie, iar când suntem împreună e cu adevărat o mare bucurie și sărbătoare în prezența Domnului. Am învățat să nu iau de apucat vestirea Cuvântului, atât în clasa cât și în sate și să fiu plină de râvnă, cum zice Pavel „În sârguință, nu fiți leneși. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” Romani 12:11, Am învățat să iau în serios chemarea de a face ucenici și Îi mulțumesc Domnului că mi-a dat acest har să fiu în mijlocul lor.
Domnul ne cheamă pe toți la slujire, în locul în care suntem, mici sau mari, iar dacă vrei să crești în cunoașterea lui Dumnezeu, ieși din zona ta de confort, fă un pas prin credință și vezi ce Domnul a pregătit pentru tine, cu siguranță vei vedea minuni!
Acum merg din nou înapoi după o perioadă de încercare în viața mea, și sunt încredințată că El va lucra în continuare în viața mea și a lor. Vreau să văd minunile Lui, să experimentez dragostea Lui, în mijlocul lor, pentru că am înțeles că aceasta este chemarea mea pentru următoarea perioadă. Știu că nu prin puterile mele voi sta, ci Dumnezeul cel credincios mă va ajuta și îmi va da putere să împlinesc lucrările pe care El le-a pregătit dinainte pentru mine. Am o dorință în inimă, de a face mai mult pentru Dumnezeu, și am ascultat chemarea Lui. Poate și tu ai o dorință în inima ta să faci ceva pentru Dumnezeu și nu știi de unde să începi sau ce ai putea să faci. Fii sigur că „… Aceluia care poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, potrivit puterii care lucrează în noi” te va călăuzi, doar ascultă chemarea și “…a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin!” Efeseni 3:20-21
