Mărturii din Kalahari
Mărturiile mamei NeliDupă câțiva ani de osteneală în ogorul Domnului era timpul ca liderii localnici să-și vadă roada scumpă plătită la Golgota de Domnul Isus, cu propriul Său sânge.
Totodată și rodul eforturilor lor: drumuri lungi în căldurile toride ale verii din deșertul namibian; ploile, care sunt de dorit, dar nu atunci când ești în misiune și ai ca locuință un singur cort și o bucătărie în aer liber iar din cauza ploilor reci ai vrea să bei un ceai dar nu îl poți face fiindcă lemnele pentru foc sunt ude iar afară plouă; posturile nelipsite din timpul pregătirilor de la școlile biblice cât și în timpul misiunilor, atacurile demonice care le pândesc soțiile și copiii când sunt plecați în slujire pentru a le spună altora despre mântuirea prin jertfa lui Hristos sau atunci când primesc mărturisirile localnicilor și se roagă pentru eliberarea lor de diferite dependențe cum ar fi: vrăjitoria, drogurile, alcoolul, imoralitatea, etc., miile de ore de rugăciune și mijlocire pentru intervenția divină, a salvării acestui popor din pedeapsa veșnică. Adesea mergând în satele lor, fiindcă îi găsesc pe oameni fără mâncare, și-o împart pe cea primită de la noi cu localnicii și apoi ei rabdă foamea până la întoarcerea lor acasă. În alte rânduri rămânând și fără apă, se văd nevoiți să ne contacteze pe noi să aducem apă întregului sat. Este greu dar ei nu se plâng niciodată. Acest tablou pare rupt din epistolele lui Pavel, dar este ceva real, liderii spirituali din bushmenland fiind protagoniștii unei epistole veșnice.
Acum a venit vremea să vadă cu ochii lor rodul copt. Oamenii își predau viața lui Isus! Mărturisindu-și păcatele, fiind eliberați de patimi, începând să trăiască frumos printr-o dovadă vie a unei vieți schimbate, ei doresc să încheie legământ în apa botezului. Încă o dată, liderii localnici le ascultă cu mare răbdare mărturiile, și-n urma întrebărilor care li se pun (dacă mai au conflicte cu cineva?, dacă mai urăsc pe cineva?, dacă mai au anumite păcate de care nu sunt eliberați?), sunt înscriși pe lista pentru botez. Slavă Domnului, primele 18 suflete au fost botezate de către Dani Răspop, unul dintre cei mai vechi misionari ai lucrării din Kalahari, care este ordinat ca să oficieze acest act de cult.
Multe alte suflete sunt încă pe listă. Prilej perfect pentru a sărbători împreună cu noii musafiri veniți la centrul Kalahari New Hope, din deșertul Kalahari, Namibia. Prelucrarea sufletelor a fost făcută de ani de zile de către Duhul Sfânt și noi împreună cu liderii localnici continuăm pregătirile intense pentru botez.
Cu o săptămâna înainte de sosirea lor, Florin și Dani alergau de dimineață până noaptea, târziu, ca să pună la punct ultimele detalii. Dani îmi zice: “Mami ar trebui să ne ajuți măcar 2 zile cu pregătirile pentru femei din câteva sate, să iei niște mărturisiri pentru că ele se deschid mai bine față de tine.” Zis și făcut. Am lăsat treburile de acasă în seama celor rămași în bază și dis de dimineață, duminică, am plecat să ajut în lucrarea cu femeile. Înainte de a pleca am cerut un răspuns de la Domnul și am primit un text din 2 Împărați 13:18-19:
” Elisei a mai zis: “Ia săgeți.” Și a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: “Lovește in pământ!” Și a lovit de trei ori, apoi s-a oprit. Omul lui Dumnezeu s-a maniat pe el și a zis: “Trebuia să lovești de cinci sau șase ori: atunci ai fi bătut pe sirieni până i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori.”
M-am întristat puțin și m-am rugat: “Doamne Tu vrei să ne dai cinci biruințe, Te rog ajută-mă să veghez ca nu cumva să fie numai trei, din neatenție sau neveghere“. Nu știam exact ce fel de biruințe vor fi. Nu am înțeles exact la ce se referă Domnul, dar pe mașină i-am împărtășit lui Dani ce am primit din partea Domnului; trebuia să fim atenți să fie cinci biruințe, să continuăm să ne rugăm.
Aveam misiunea să ascult mărturisirea mai multor femei pe care mai apoi le consiliam și le îndemnam să vegheze în post și rugăciune pentru că de acum încolo Satan era gelos că și-au predat viața Domnului și o să încerce să mai vină cu ispita, în special dacă au fost dependente de ceva anume. Prin ascultarea Cuvântului, rugându-se mult, postind, nu o să le poată birui. Le-am îndemnat și la fapte bune, să lucreze pentru Domnul, să ajute pe orfani, pe văduve, pe bolnavi; să-i spele, să-i hrănească, să le aducă lemne, să se roage pentru cei nemântuiți.
În două zile am fost în două sate și am rămas foarte mișcată. În ziua de luni, opt femei, dintr-un sat unde mai fusesem în urmă cu doi sau trei ani, mi-au mărturisit că nu au mai consumat droguri, tutun și alcool, de la ultima mărturisire, lucru care mi-a fost confirmat și de liderul lor. Împreună cu ele și doi bărbați au fost schimbați în același sat.
Îmi aduc aminte când am fost prima oară în acel sat, satul arăta deplorabil. Ca și o ruină. Toți oamenii erau prinși în vrăjitorie, droguri, alcool și tutun. Luni, când am ajuns în sat, mare mi-a fost mirarea să văd colibe aranjate, oameni curați și chiar și satul arăta mult mai bine. Opt femei și doi bărbați erau pregătiți pentru botez. Numele satului este Detua.
Slavă Domnului care mântuiește și eliberează.
În data de 14 februarie, soseau musafirii. Nu știam exact cine o să vină. Pe la ora 1:30, după miezul nopții, au ajuns în camp. O soră de 70 de ani, una de 68 , doi păstori din bordul Kalahari New Hope, împreună cu soțiile lor, frați scumpi și prieteni cu noi, vreo trei dintre ei având aproximativ 60 de ani, iar restul mai tineri. Erau extenuați după un drum mai lung de 40 de ore. Abia a doua zi după sosirea lor am aflat de fapt vârstele adevărate ale surorilor și că trei dintre cei mai în vârstă sufereau de diabet, tensiune și pe de-asupra, sora de 68 de ani era operată pe inimă. O altă soră avea alergie la gluten. Avea nevoie de alimentație specială. Am început să am palpitații și emoții foarte mari. “Doamne ferește! Te rog Isuse să îi păzești, să nu pățească frații aceștia ceva pe aici.“
Erau niște călduri teribile. Drumuri lungi prin caniculă și praf. Erau programate în cinci zile, cinci botezuri, în cinci localități diferite. Ar fi fost mult mai ușor dacă se mergea de la început într-un câmp cu corturile, să se stea acolo, dar am renunțat imediat la planul acela având în vedere vârsta și bolile fraților musafiri. Totuși, într-o singură noapte, din cauza distanțelor foarte mari, au rămas toți în câmpul de la Makuri, cu corturile. După primele trei zile după ce s-au oficiat primele trei botezuri m-am rugat mai intens. “Doamne, nu lăsă pe vrăjmaș să zădărnicească lucrarea Ta.” Domnul a fost minunat! Aleluia!
Chiar de la început, fratele Gavrilaș le-a spus celorlalți: “Pregătiți-vă batistele să plângeți cum nu ați mai plâns!”. La final, fratele Mateuț mărturisea: “Am plâns zilele astea, cât tot anul trecut.“
Biruința a fost deplină. 48 de suflete au încheiat legământ cu Domnul în apa botezului. Cinci zile, cinci locații diferite, cinci botezuri. Slavă Domnului!
Aproximativ încă atâtea persoane au fost amânate pentru următorul botez pentru a se mai pregăti.
Mulțumim Domnului și fraților care ne-au încurajat prin îndrăzneala și slujirea lor. Domnul să le răsplătească!