Mărturii de la școală
Ieșire pe sate cu copii din clasa a 7-a“Elevii din clasa a șaptea sunt în ultimul an aici la Scoala Kalakari, prin urmare am hotărât o ieșire pe sate împreună cu ei, cu scopul de a petrece mai mult timp doar cu ei și a ne apropia de Domnul. Majoritatea dintre ei nu-L au pe Isus ca Mântuitor personal. Ne-am bucurat că au venit și o parte dintre profesorii boșimani. Ne-am dus într-un sat apropiat, unde este un camp foarte frumos, curățat de curând și am campat acolo. A fost o noutate pentru ei să învețe să facă cortul, dar și alte lucruri care pentru noi sunt destul de normale. Am avut un timp plăcut de cântări, mărturii, rugăciune, încurajări din Cuvânt, seara în jurul focului. Am observat că Duhul Sfânt crea o unitate între noi și că toate mesajele erau în direcția salvării sufletelor lor prețioase. Am decis ca a doua zi să postim împreună pentru mai multă apropiere de Dumnezeu. Cum unii nu știau ce e postul, li s-a explicat pas cu pas pe întelesul lor acest subiect. Am stat la foc până târziu, discutând diferite subiecte și ei au avut șansa de a pune întrebări. Noaptea a fost foarte frig, noi, fetele, adormind abia spre dimineață din cauza frigului ce se lăsase. Elevilor le dădusem saci de dormit și pătură și astfel le-a fost mai bine.
A doua zi, între orele 9 și 13 am fost adunați împreună, am cântat, ne-am rugat și Teacher Jacob le-a vorbit elevilor despre ce înseamnă să fii creștin și cum putem deveni creștini. Și-a spus mărturia întoarcerii lui la Domnul, apoi, am început să ne rugăm pentru fiecare elev în parte. Când îi întrebam care sunt motivele lor personale de rugăciune, printre răspunsuri au fost: o deschidere mai largă a inimii pentru Dumnezeu, pentru înnoirea minții, pentru respect față de părinții și de profesori, apropierea de Dumnezeu. Am văzut cum se dă o luptă pentru sufletele lor, multe ținute înrobite din generații. O luptă între lumină și întuneric, pe viață și moarte! Noi, profesorii, le-am explicat urgența și importanța pocăinței și ei încet, dar sigur, au început să facă pași spre o viață nouă, cu Isus. I-am întrebat cum se simt după rugăciune, au răspuns că au bucurie, pace, ca e așa plăcut și bine…
Dacă pe pământ ne face Domnul parte de așa frumoase momente, cum va fi o veșnicie întreaga cu El, Preaiubitul inimilor noastre?!
Domnul să fie înălțat în inimile lor și ale noastre! Continuăm să ne rugăm și să mijlocim pentru sufletele lor… E așa mare lupta! Haideți cu noi!”
Ludmila Oprea
