Mărturii din Kalahari

Raluca Olari - 2021

Am ajuns în Kalahari prin intermediul prietenei mele, care își dorea de ani de zile să ajungă în misiune în Africa. Îmi spusese de dorința ei, și că ar vrea ca în vara anului 2021 să ajungă în Africa în misiune. Am susținut-o și încurajat-o, fără să mă gândesc o clipă că vom ajunge să mergem împreună în Kalahari.

A fost un proces destul de lung pană să mă hotărăsc să merg în Africa, deși când am primit propunerea din partea ei am acceptat instant, după au venit tot felul de gânduri în mintea mea, dar ne-am rugat, am cerut confirmarea Domnului și confirmarea a venit într-un mod așa de fain, un mesaj vocal de încurajare de la fratele Ovi de pe grupul de Kalahari a fost decisiv. Am început să ne pregătim încet, încet de plecare, și am văzut călăuzirea Domnului și cum El deschidea toate ușile și făcuse câteva minuni pentru noi chiar înainte de plecare.

Nu știam ce mă așteaptă, aveam dorința să merg să slujesc, să ajut oamenii, să mă implic acolo cu tot ce puteam.

Avusesem un accident cu 2 zile înainte de plecare, un accident din care Domnul m-a scăpat cu viață, putea să fie mai rău și mai grav, dar Slavă Domnului pentru ca El a fost Cel care a vrut să ajung în Kalahari – știa El de ce. Am rămas cu niște dureri destul de mari de spate în urma accidentului și câteva răni la spate iar singurul meu gând era: ”Cum voi putea să slujesc/să fiu de folos eu în Kalahari în condiția în care mă aflu?”. Abia reușeam să umblu a doua zi după accident, ce să mai zic de stat jos și de ridicat, nu aveam voie să car lucruri grele…practic aveam nevoie de o pauză și de recuperare. Dar s-a îngrijit Domnul și de asta, pentru că prima săptămână în Kalahari, Domnul mi-a dat repaus fizic, dar nu și repaus spiritual.

Prima săptămână în Kalahari a fost săptămână prelucrării, săptămâna eliberării, săptămâna rugăciunii intensive, a postului, o săptămână grea pentru mine, dar cea mai frumoasă, datorită lucrării pe care El a făcut-o în viața mea.

Am învățat multe în acea săptămână, am simțit dragostea lui Dumnezeu, am simțit și trăit unitatea între copiii Lui care erau acolo. S-au rugat oameni pentru mine care nu mă cunoșteau, mă susțineau în rugăciune, era cel mai frumos lucru pe care l-am trăit vreodată.

Apoi a urmat să plecăm pe sate câteva zile, mai exact în satul Nama Pan, unde se începuse lucrarea cu câteva săptămâni în urmă, și au fost lupte mari pentru oamenii de acolo. Însă Domnul are ultimul cuvânt și El a dat biruința. Am plecat spre satul Nama Pan neștiind ce ne așteaptă și cumva cu o frica de necunoscut și de luptele ce se vor da acolo. Auzisem multe întâmplări și experiențe trăite acolo, unele nu așa de plăcute, și știam că nu e de joaca, dar Domnul era cu noi, și asta ne dădea pace în inima.

Șederea în Nama Pan a fost și ea una din cele mai frumoase experiențe. Am întâlnit acolo oameni simpli, oameni atinși de Duhul Sfânt, oameni transformați, oameni prin care Domnul lucra. Îmi amintesc că stăteam la foc într-o seara, și unul dintre lideri predica, nu înțelegeam deloc ce spune, pentru că vorbea în dialectul lor specific, dar mă uitam cu fascinație la el și absorbeam fiecare cuvânt pe care-l spunea, îmi transmitea o liniște, vorbea cu atâta dragoste, cu atâta pasiune pentru Cuvânt, pentru Dumnezeu și pentru oameni.

O altă amintire din Nama Pan a fost de la un moment de rugăciune din cort, unde se adunaseră în față mai mulți oameni și copii pentru care să ne rugăm. Și au fost câțiva tineri care m-au marcat când am văzut cum se rugau și cum îi atingea Duhul Sfânt, copii care plângeau în rugăciune și se închinau Domnului cu toată inima, am rămas cu imaginea aceea întipărită în suflet.

Sunt multe lecții și adevăruri pe care Domnul m-a învățat și mi le-a descoperit în Kalahari. Am văzut ce înseamnă sacrificiul, să te pui cu totul la dispoziția lui Dumnezeu pentru a lucra El prin tine în viața celor care au atât de mare nevoie de asta.

Încurajez pe cine citește aceasta mărturie să nu se uite prea mult la putințele sau neputințele sale, nici să nu se gândească la ce abilități are, să nu lase gândurile de deznădejde să împiedice să ajungă acolo unde Domnul îi poate folosi. Lasă-te la dispoziția lui Dumnezeu, fi gata să fi prelucrat de El, și să fi folosit de El în lucrarea Lui!

El e cel care dă putere și capabilități să faci slujba Lui, și El e cel care te călăuzește și te păzește! Fă un pas prin credință și lasă-l pe Domnul să îți transforme viață și să transforme alte vieți prin tine.

Dacă totuși nu poți ajunge în Kalahari, poți să fi de folos prin susținerea misiunii, misionarilor și a voluntarilor în rugăciune.

E atât de mare nevoie de asta!

Domnul să vă binecuvânteze!