Ne-am îndreptat spre următoarea comunitate de boșimani. Întâmplându-se ca și mai înainte, s-au adunat imediat. Câțiva dintre lideri și-au depus mărturiile întoarcerii lor la Domnul. Mai apoi, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc puteai citi seninătatea de pe fețele celor ce ascultau. Ne-am văzut de drum în continuare îndrumați de aceeași călăuză. Acolo erau strânși pentru o înmormântare, si așa a fost o oportunitate frumoasă de a face lucrarea nestingheriți, iar Domnul, care ne-a netezit cărarea era la lucru, noi străduindu-ne să călcăm pe urmele pașilor Lui. A doua zi am vizitat alt sat unde după un salut călduros, ca întotdeauna, împletind Cuvântul cu cântări și rugăciune chiar vrăjitoarea satului a început să se evidențieze prin manifestări demonice. Luând-o deoparte a fost sfătuită să renunțe la a-i sluji lui Satan, explicându-i-se despre dragostea pe care Dumnezeu i-a oferit-o prin jertfa Domnului Isus. De asemenea, trebuia să se decidă de bunăvoie la renunțarea practicării obiceiurilor oculte prin pocăință, fiind necesară totodată distrugerea tuturor obiectelor considerate de ea sacre, folosite în timpul ritualurilor. Aproape că înțelesese, aducându-și hainele tradiționale confecționate din piei de animale și alte ustensile. Dar pe când trebuia să le ardă, duhul necurat o întărâta împotriva soțului ei, care o încuraja împreună cu consătenii să renunțe la vrăjitorie, conștientizând-o de prea multele probleme și necazuri provocate de aceste practici. Fără să gândească prea mult furia demonului din ea s-a dezlănțuit și apucând în mâinile ei hainele tradiționale îl snopi în bătaie pe soțul ei, nestânjenită de prezenta celor din jur.

– “Eu cu Isus fac aceste lucruri”, zise ea.

– “Câți copii ai pierdut, femeie?” a urmat o întrebare pusă sub călăuzirea Duhului Sfânt. Marcată de această întrebare și atinsă în inima ei de mamă, ea răspunse:

– “Mi-au murit cinci copii, mi-a rămas numai unul în viață”. Domnul o chema la pocăință, ca astfel blestemul din viața ei să fie rupt.

– “Vă rugăm să nu ne uitați, vă rugăm să nu ne uitați, vă rugăm să mai treceți pe la noi!!!”… răsunau cuvintele oamenilor din primul sat la întoarcerea noastră spre casă, iar noi mai avem o datorie supremă de îndeplinit înaintea Domnului, și-anume să ne luptăm în continuare cu credincioșie, stând pe baricade în post și rugăciune, proclamând cu tărie adevărul și așteptând cu nădejde mila Lui care mântuiește.

Gelos că i se clatină împărăția, Satan sufla amenințarea, resimțind-o din plin în următoarele zile. Pe neanunțate, o echipa de la Sanepid a venit la noi în inspecție în bază și apoi au fost alte încercări, dar Domnul tot anul deschisese larg ușa slujirii și am știut că vor veni și împotrivirile, dar un lucru știm sigur, că Domnul ne-a trimis aici și El nu va înceta să lupte pentru noi și pentru acest popor.

De aceea în Botswana vom continua să mergem pentru că și acolo sunt oameni care încă nu au auzit de cea mai mare veste a mântuirii sufletelor.

În continuare îi facem loc lui Florin să ne spună cum a fost în Botswana:

“Slăvit să fie Domnul! În luna Octombrie cu ajutorul Domnului am fost în Botswana împreună cu 10 frați băștinași de pe sate, am ajuns într-un sat pe nume Kubi și imediat am văzut piedicile cum apar, pe drum în fata mașinii a ieșit un animal mai mare, a fost un cerb- kudu se numește, apoi spre seară în timpul Bisericii au fost lupte, patru frați au avut vise de noapte legate de vrăjitorie, în această zonă sunt persoane care au legături cu lumea întunecată și Domnul ne-a înștiințat. În următoarea zi am stat cu toții în post și rugăciune- o echipă a stat la corturi și s-a rugat și cealaltă echipă a făcut vizite la oamenii din sat. Oamenii mărturiseau că unii dintre ei se confruntă cu stări ciudate, precum insomnii acute, diferite suferințe în trup, frații îi încurajau să se lase de vrăjitorie și să se încreadă în Domnul care poate lucra. Împreună cu frații ne-am rugat pentru o tânără care nu putea să mănânce și în urma mărturisirii și a rugăciunilor aceasta s-a simțit mai bine. Seara am făcut din nou Biserică împreună cu oamenii din două sate, am fost 50 adulți fără copii, frații au mărturisit despre cum Domnul le-a schimbat viața și oamenii începeau să-și deschidă inima și slavă Domului că mântuirea îi cuprindea și pe aceștia. Apoi în următoarele două zile, oamenii din aceste sate au început să-și mărturisească păcatele, am văzut vieți schimbate și restaurate, libertatea din inima lor, aceasta a produs o mare bucurie văzând că Dumnezeu este mai puternic decât lucrarea de vrăjitorie în care cred așa de mult acești oameni.”

Ne bucurăm că am putut ajunge la boșimanii din Botswana, dar nu vrem să ne oprim aici, cu ajutorul lui Dumnezeu vrem să continuăm această lucrare și să le spunem despre adevărata Lumină care luminează pe orice om, pentru că cel ce umblă în întuneric nu știe unde se duce, însă Hristos a venit în lume ca să fie o lumină în lume și oricine crede în El să nu rămână în întuneric.

Rugați-vă pentru noi ca să fim uneltele potrivite în Mâna Stăpânului, să aruncăm Sămânța Cuvântului cu putere, statornicie și credință, iar la vremea potrivită să fie rod bogat pentru cea mai glorioasă Împărăție.

Echipa Kalahari