“I went to visit an orphan boy in the village (Otto). He was sitting with several boys by a small fire, which was almost extinguished. It was very cold. I knew he had been troubled by nightmares. He suffers a lot because he is an orphan, and his closest brother was killed by another man. His parents died in a car accident and he suffers a lot because of it. He constantly recalls all the memories of the past. I just couldn’t cope and started to cry deep inside when I looked into his eyes and saw so much pain and deep sorrow… I couldn’t believe how much he has been suffering …”- the testimony of a volunteer.

Dar nu este vorba doar despre Otto. Fiecare orfan poartă povara trecutului și o retrăiește în amintirile sale. Celelalte cazuri pe care le-am întâlnit sunt la fel de dureroase, mai ales cele care au rămas orfane de un părinte și abandonate de celălalt. Copiii știu că părinții lor și-au refăcut viața în altă parte, cu o altă familie, și pur și simplu au fost lăsați în urmă.

Cu toate acestea, este foarte impresionant cum unii oameni din sat primesc astfel de copii în gospodăria lor și au grijă de ei. Ei împărtășesc puținele lucruri pe care le au pentru ca copiii să nu fie lăsați înfometați.

Proiectul orfan al KNH oferă ajutor social și umanitar, dar este și o ușă pentru evanghelizare. În satul Restcamp copiii orfani sunt chemați săptămânal pentru a primi un pachet de mâncare. Pachetul de bază conține alimente neperisabile, dar, în funcție de donațiile disponibile, suntem recunoscători că putem oferi de multe ori mai mult decât atât. Copiii sunt foarte fericiți când, pe lângă paste și ulei, mai găsesc și bomboane în pachet. Este un moment atât de fericit pentru voluntari să poată petrece timp cu acești copii cântând, rugându-se și ascultând o poveste biblică înainte de a primi pachetele cu mâncare.

Acest proiect nu este un proiect simplu, este realizat în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu: „Aceasta este religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazul lor (…)” – Iacov 1:27