Cea de-a doua experiență a mea în Namibia a fost una cu totul diferită față de prima.
De data aceasta am avut onoarea să slujesc copiilor de la școală, unde, nu doar eu îi învățam pe ei lucruri, cât și ei pe mine.
Mă gândesc la ei cu inima strânsă, pentru că îmi doresc pentru ei ca dragostea Tatălui să rămână peste ei, îmi doresc din toată inima ca ei să Îl cunoască pe Isus și să Îl primească în inima lor la momentul potrivit.
Îmi aduc aminte cu durere de o conversație între mine și un elev din clasa mea.
Era luni dimineața, și îl întrebam pe Gift (fost elev din Preprimary) de ce nu a venit la Biserica din sat duminică, și răspunsul lui a fost acesta: “Am vrut să vin, dar mama mea nu mi-a dat voie.”

Mai sunt mulți copii ca și Gift, care la școală învață să Îl iubească pe Dumnezeu și să Îl caute, dar sunt opriți de către părinții lor care sunt necredincioși.
Am văzut în ei mult potențial, multe daruri pe care Dumnezeu le-a pus în ei, dar în privirea lor se citește de multe ori lipsa de afecțiune, dorinţa de a fi acceptați și remarcați, iubiți.
Mă rog ca neajunsurile și lipsurile, golul din inima lor, toate acestea să fie umplute de Dumnezeu şi să își găsească bucuria mereu în El.
Am avut parte de momente deosebite, am văzut mâna Domnului întinsă peste mine mai mult ca niciodată. Am știut ca nu va fi ușor, dar am știut un lucru: că Domnul va fi cu mine prin orice va îngădui să trec, El va fi mereu în control.