Decizia de a pleca în Namibia a fost uşor de luat, chiar de la începutul anului 2024 Domnul mi-a pus pe inimă dorința de a pleca în Africa, nu știam cum sau când se va întâmpla, însă am avut nădejdea că Domnul va face o cale pentru mine din moment ce a pus flacăra asta în inima mea. Anul acela a fost unul mai tulburător, acum știu care a fost scopul încercărilor, Domnul mi-a întărit mult încrederea în El. Chiar la sfârșitul anului 2024 o prietenă bună s-a hotărât să meargă în Africa, atunci mi-a răsunat în minte: „ce mai aștepți… acum e momentul!” Nu am avut nicio îndoială că Domnul mă chema să îl slujesc în acel loc.

Cinci săptămani în Namibia pentru a sluji a fost binecuvântarea Domnului, un dar pe care nu l-am cerut, dar am crezut în minunea aceea. Am crezut în Voia Lui pentru mine! Am înaintat cu acest verset în minte  „Dumnezeul nădejdii să te umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt să fiți tari în nădejde.”  Romani 15:13

Pe parcursul șederii mele acolo, am văzut mâna ocrotitoare a Domnului, într-adevăr sunt multe pericole de tot felul, spirituale şi trupești, dar Domnul mi-a dat biruință la orice pas. El este Artistul iar eu penița, m-am bucurat din plin în Namibia de lucrul acesta. M-am bucurat de părtășia pe care am avut-o cu voluntarii din bază. La fiecare pas au fost momente de încurajare, vulnerabilitate fără judecată, susținere spirituală între noi şi Hristos ne-a unit cu un singur gând de a răspândi dragostea Lui.

Auzim multe detalii despre situația oamenilor din Africa, dar când ajungi printre ei şi îi vezi în mediul lor, este total diferit. Din perspectiva mea, după prima interacțiune cu boşimanii de acolo, copilași, femei, bărbați… mi-am spus ”Doamne cu ce sunt mai bună decat ei?!”… viața mea e un vis și totuși am avut loc de nemulțumire în inima mea. Oh… și modul lor de a se exprima în cânt, în rugăciune, o fac de parcă ar avea totul pe pământul acesta.

Modul în care îl laudă pe Domnul m-a făcut să reflect la momentele când nu am vrut să-i dau Domnului laudă din cauza micilor probleme pe care le întămpinam. 

Deși nu au nimic, de abia dacă au un acoperiș deasupra capului, pe ei nu îi împiedică să cânte cu bucurie despre iubirea și mila Sa. Experiențele pe care le-am trăit am să le port în inimă ca întărire pentru mine și Glorie pentru Domnul.

În primul weekend am plecat cu corturile. Am stat de vineri până duminică, iar în ultima zi când ne-am adunat lucrurile, am constat că şi-au făcut loc câţiva scorpioni sub două dintre corturi şi în unul dintre ele mă aflam şi eu în acest timp. Slavă Lui, Domnul e așa de bun, ne-a protejat de ei şi nimeni nu a păţit nimic.

În timpul săptămânii după activitățile din bază mergeam pe sate, acolo nu aveau toalete, am ales un loc în bush cât mai mascat, iar când m-am întors de acolo, am aflat că fix în zona unde am fost era un șarpe mare, black mamba. Femeile au strigat să nu mergem în zona aceea. Nu le-am mai văzut așa de panicate ca până atunci, iar când am ajuns în bază spunând întâmplarea aceasta prietenei mele, Domnul i-a pus pe inima în timp ce noi eram acolo, să se roage pentru protecția noastră. Glorie Domnului pentru paza Sa cerească! „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”  Luca 10:19

Într-un alt weekend când am mers pe sate cu corturile, localnicii ne-au anunțat că dă târcoale un leu, iar acesta le-a mâncat o vacă, când auzi asta și știi că trebuie să dormi în cort pare puţin înfricoșător, dar nu! Domnul nostru nu ne lasă! Ne-a protejat până în ultima clipă, în toate zilele petrecute acolo am dormit așa de bine, aveai împresia că nu dormeam într-un cort. Am trăit acest verset pe deplin cu ajutorul Lui: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.”   Psalmul 4:8

S-a hotărât în timpul săptamânii să facem de mâncare pentru localnicii de acolo, în satul Kukurushe la Biserică veneau oameni destul de mulți, însă când să împărțim mâncarea au venit așa de mulți oameni…încât ne uitam la mâncarea gătită şi părea aşa de puţină comporativ cu nr de persoane adunat. Am hotărât cu toți voluntarii să ne rugăm ca Domnul să facă în așa fel încât să ajungă pentru fiecare. Slavă Lui că a ajuns mâncarea şi unii au mâncat chiar de două ori. Am trăit minunea cu înmulțirea pâinii, pentru noi s-a înmulțit mămăliga și un fel de noodles numită ”supă americană”. Ce bucurie pe fețele lor!