“Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig”
Geneza 31:40
Am revenit din nou cu veşti noi, veşti proaspete din Kalahari şi după cum se zice în popor “toamna se numără bobocii”, consider că este bine să fac o retrospectivă a anului trecut. De ce spun aşa, poate o să înțelegeți la urmă…
Unii dintre voi ştiți foarte bine cum stau lucrurile pe aici şi aş dori să reamintesc cuvintele lui Iacov pe când păştea oile socrului său Laban: “Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig” Geneza 31:40. Cuvinte fără de sens în lumea civilizată dar resimțite din plin aici.
Începând cu iarna din luna iunie şi iulie, iar apoi încet, în luna august, începe natura, sub stricta coordonare a Celui Preaînalt, să ne arate semnele minunate ale primaverii. Chiar şi aşa după mai bine de 4 luni de la începerea sezonului secetos când ploile se opresc în totalitate iar în urma flăcărilor nemiloase care mistuie mare parte din vegetație, prin nisipul şi cenuşa măturată de vânturile uscate, ca prin minune, smocurile de iarbă răsar, crengile buşilor şi a pomilor înnegrite de foc, parcă moarte în totalitate, înfrunzesc şi înfloresc umplând de o mireasmă încântătoare tot deşertul în care împreună cu miile de boşimani din zecile de sate, se unesc în cântare, într-o armonie perfectă spre slava Celui care merită din plin toată slava cinstea şi închinarea. El care a vorbit prin gura proorocului Isaia zicând: “Marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape”. – Isaia 35:7
Luna august fuge iute, iar apoi intrăm în a 6-a lună de secetă şi contrastul căldurii toride a verii împrăştie în totalitate orice urmă a cumplitului frig din timpul nopților de iarnă, când mai ai surpriza să iei în mână câte o bucată de gheață de prin jgheaburile cu apă pentru animale.
Cred că e bine să vă reamintesc despre una dintre îndeletnicirile boşimanilor pe care ei o desfăşoară începând din luna aprilie definitivând prin septembrie.
Foarte mulți localnici merg la depărtări mari prin sălbăticie pentru a săpa rădăcini pe care ei le strâng, le taie în bucățele şi apoi le usucă. Această rădăcină este numită “camacu” sau popular “ghiara diavolului” din pricina spinilor multiplii de la suprafața pământului care te pot răni foarte uşor. Această rădăcină este foarte renumită pentru tratarea mai multor afecțiuni. Ei vânzând-o contravalorii de aproximativ 70€ pentru 50kg de rădăcină uscată (pentru un sac este nevoie cam de o luna de muncă).
Apoi perioada octombrie – noiembrie când arşița soarelui începe să topească totul în jur, oamenii şi animalele tânjind după apă şi umbră. Când ridici ochii spre cer priveşti cerul încărcat cu norii care îl înnegresc, fulgerele care se unesc cu pământul de parcă rup din el. Şi aşa zile şi săptămâni până Domnul într-un târziu descuie cămările cerului care țin ploaia.
Ploaia care aduce viață şi speranță. Iarba şi buruienile umple atunci uimitor marea întindere de nisip. Localnicii se pun să sape manual terenul din jurul colibelor lor, semănând porumb, fasole, sorg, mahangu (cereale specific africane rezistente la secetă; mărimea bobului semănând cu cea a bobului de muştar), iar apoi aşteptând mila Celui Preaînalt să dea din nou ploaie.
Din aproape 14 ani în acest loc, am constatat că pe langă cele 8 luni anual când nu ploua aproape deloc, din nefericire mulți au fost anii când ori nu ai avut ce recolta din pricina secetei, ori s-a recoltat foarte puțin sau câte jumătate din producția normală. Aşa s-a întâmplat şi anul trecut, atunci când fasolea plantată pe câmpul din incinta proiectului arăta splendid, dar după aproape 2 luni de secetă ne pierdusem speranța de a mai recupera ceva din recoltă.
Într-un târziu a mai plouat, salvând cam jumătate din recoltă. Dar din păcate, majoritatea băştinaşilor nu au recoltat mai nimic. Celor care au plantat prea devreme seceta le-a topit toate plantele iar alții care au mai avut sămânță rămasă şi-au replantat mahangu la sfârşitul lunii ianuarie şi au mai recoltat câte ceva. Dar, iarăşi vorba romanească: “teoria ca teorie dar practica te omoară”, de abia aici te poți convinge de marile realități ale climei deşertului şi să faci agricultură cu sapa aşa cum majoritatea o fac, este greu. Nu că s-ar plânge ei, nici vorbă de aşa ceva, doar că nu există randament prea mare. Ori plouă prea mult şi nu apuci să sapi iarba în timp optim, ori soarele topeşte totul pentru că plantele sunt abia răsărite şi nu plouă constant, iar semințele pe care le primesc de la noi uneori de foame le mai gătesc sau trebuie să semene din nou. Am mai auzit pe unii vorbind din lipsă de cunoştință dar să ştiți, marea majoritate a localnicilor se străduiesc să lucreze pământul (mai bine zis nisipul, pentru că nisipul predomină aici). Am trăit însă pe pielea mea sentimentul să-ți vină de-a dreptul să plângi când vezi că sub ochii tăi se topesc plantele de la arşița soarelui. Totuşi, spre marea noastră uimire, oamenii continuă să se întoarcă la Domnul, să se roage şi să cânte cu o inimă plină de bucurie, având încredere deplină că El care se îngrijeşte de păsările cerului se va îngriji şi de ei. Sunt mulțumiți, chiar dacă culeg şi mănâncă plante şi rădăcini din buş ca să supraviețuiască. Sunt recunoscători pentru boabele de porumb, fasole, anumite alimente primite pe container care le mai primesc din când în când, în funcție de programele care sunt în desfăşurare pe sezoanele din cadrul acestei lucrări. Acestea fiind povestite, poate în prea multe sau prea puține cuvinte să trecem la un alt capitol.
Cu ajutorul Domnului, paşapoartele a 28 dintre lideri sunt gata, în afara a 2 persoane cărora le vor trebui refăcute pozele; unuia dintre ei fiindu-i refuzată fiindcă a zâmbit.
În scurt timp se va începe lucrarea pe acel ogor nou: Botswana. Să ne rugăm împreună ca Domnul să călăuzească cu putere lucrarea Sa, să dea ungere peste Cuvânt, biruință şi să se adune mult rod pentru împărăția Lui.
Mulțumim Domnului deasemenea, pentru cei care ne-au ajutat sa definitivăm proiectul cu distribuirea îmbrăcămintei pentru localnicii de toate categoriile de vârstă. Proiectul a fost desfăşurat în 2 etape; prima parte s-a realizat în decembrie, prin distribuiri de îmbrăcaminte în 40 de sate, cu ajutorul grupului de frați şi surori veniți din Danemarca, epuizându-se atunci mare parte din stocul de haine și am putut continua proiectul în luna iulie după sosirea hainelor din ultimele 2 containere, cu ajutorul implicării tuturor celor care ne-au vizitat în această perioadă. După această a două etapă, hainele groase pentru bărbați şi copii s-au epuizat, dar credem că Domnul se va îngriji de aceasta în continuare.
Facă Domnul ca în ziua răsplătirilor să vă spună tuturor celor care ați fost implicați în aceste lucrări: ” Am fost flămând şi Mi-ați dat de mâncat… Am fost gol şi M-ați îmbrăcat; am fost bolnav şi ați venit să Mă vedeți”. Domnul să vă răsplătească osteneala! Amin, Amin!
Acum să continuăm cu cele sfinte…
Domnul ne binecuvântă în continuare să-i putem sprijini pe liderii localnici, să continue să lupte pentru poporul lor, câştigându-i pentru împărăția Lui, în post, în rugăciune, în părtăşii sfinte, întărind, învățând şi sfătuind frații buşimani. Alături de ei şi noi dându-ne silințele, suplinind nevoile cu cele necesare subzistenței lor de fiecare zi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Domnului Isus şi Duhului Sfânt pentru că Îşi zideşte Biserica Lui și prin acest popor.
“El ridică pe sărac din țărână, înalță pe cel lipsit din gunoi, ca să-i facă să şadă cu cei mari: cu mai-marii poporului Său.” Ps. 113:7-8
Pe mine mă marchează la maxim acest verset. Aceşti micuți şi neînsemnați frați ai noştrii într-o zi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov. E profund, e uimitor…
Da, El merită toată Slava, Cinstea şi Onoarea în vecii vecilor. Amin.
Cornelia Pater
Faceti o treaba tare bune cu media
Domnul sa va rasplaterasca