După cum deja ştiţi, e un tinut… provocator, atât pentru voluntarii pe termen lung dar şi pentru cei pe termen scurt. Este locul care te marchează pe viaţă! În bine, pentru cei cu inima sinceră, deschisă pentru Dumnezeu.
Au trecut deja mai multe vremi de când sunt şi eu, prin harul Lui, părtaşă la derularea proiectelor din Kalahari New Hope în Bushmanland. Cu adevărat este lucrarea Dumnezeului Celui Viu şi Adevărat. De multe ori El a demonstrat acest fapt cert!
Frumuseţea acestui loc constă în faptul că Dumnezeu se lasă găsit atunci când îl chemi. Nu ai cum să nu o faci într-un astfel de loc unde vrăjmaşul te-ar nimici într-o clipită.
Lucrarea pe care Dumnezeu o face prin fraţii şi surorile de aici, este aceea de strămutare a sufletelor din întuneric la lumină. Nu singuri! Cu El, Cel care ne cheamă şi ne dă harul să lucrăm împreună cu El.
Cu adevărat este provocator, chiar istovitor şi epuizant. Este luptă spirituală intensă, apoi provocările mediului fizic. Dar atunci când nu ne mai bazăm pe “ce putem face noi“, aceasta se transformă în ceva măreţ. Acum e “ce poate face EL” şi trăirile, experienţele cu El te umple din creştet până în tălpi de slava Lui, care este cu adevărat tot ce ai nevoie.
Acum, înaintarea se face prin El, nu prin tine şi cum poţi tu contribui la aceasta; călăuzirea Duhului Său este precum zorii zilei care se ivesc sau acea mireasmă plăcută care oferă protecţie şi te îmbracă pe dinlăuntru cu o pace “ca o mare” şi îţi întăreşte inima; plinătatea prin părtaşia cu El te ridică pe “stânca ce n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine” Psalmul 61:2.
Am zice că acum este un alt nivel. Superior!
Ascultarea şi împlinirea Cuvântului Lui: aceasta duce la o mai mare apropiere şi cunoaştere de Dumnezeu, prin experienţe personale cu El. Deseori versetele următoare îmi izvorau în inimă: “Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă. A doua este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți”.” Marcu 12:30-31
Împlinirea acestor versete m-au condus la adevărate comori duhovniceşti sfinte. Este ca şi cum se deschid ochii spirituali şi ajungi să “domneşti” în lumea aceasta.
“Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21
La şcoală cu copiii, pe sate cu oamenii şi în bază…de atâtea ori eram în situaţii pe care numai Dumnezeu putea să le rezolve. Şi le-a onorat! El rămâne credincios promisiunilor făcute. Realizez că sunt dependentă de Dumnezeu şi de părtăşia cu El pentru a trăi cu adevărat.
Este foarte frumos Dumnezeul nostru! Când ajungi să guşti din El, îţi dai seama că asta vrei din nou şi din nou. Parcă…devii dependent de El. Mă copleşeşte felul Lui de a fi şi de a lucra.
Dorinţa lăuntrică este ca fiecare copil de Dumnezeu să păzească poruncile Domnului, astfel ca El să Se arate fiecăruia. Şi astfel să trăim.
Luca 18:1 “Isus le-a dat o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Andreea Răspop