Pentru mine, experiența din Kalahari nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum, parcă cuvintele sunt prea sărace pentru a o descrie, deși am stat doar o lună de zile. M-am bucurat de oamenii din bază, oameni frumoși care te fac să te simți ca într-o familie în mijlocul lor.
Am fost întâmpinată de o lucrare intensă, cu multă activitate, nu aveai timp să te plictisești, dar și frumoasă, nu puteai să nu te bucuri că poți să împarți haine bushmenilor, haine pe care le așteaptă cu atâta nerăbdare, că poți să îi ajuți să își construiască căsuțe, că poți să faci activități cu copiii lor sau să ai părtășie cu ei la Biserică în jurul focului, afară.
Cel mai mult m-a impresionat felul în care ei se roagă și cântă de parcă ar avea toate comorile din lume și adevărul este că au cea mai mare comoară, pe Dumnezeu, și le este de ajuns.
Pot să spun că a fost o lecție de viață pentru mine, am învățat să apreciez altfel lucrurile pe care înainte le consideram banale, am învățat că noi și ei suntem la fel, doar că noi am avut harul să ne naștem în țări prospere, nu pentru că suntem mai buni.
Consider că este o experiență care îți schimbă viața și mi-aș dori să o mai repet.
Naomi Simule