Misiune la școala Biblică
Mărturia RebeciiExperiența pe care am trăit-o la Școala Biblică din Kalahari a fost o binecuvântare atât pentru mine, cât nădăjduiesc că a fost și pentru liderii bisericilor de boșimani.
Ceea ce mi se pare cel mai fascinant este că noi putem să le creăm contextul în care ei să se adune laolaltă și prin aceasta Dumnezeu să lucreze la inimile lor. Însă, noi nu facem decât să le creăm contextul iar ei să se ajute unii pe alții. Liderii lor spirituali și totodată ucenici ai Domnului, cunosc cel mai bine cum trăiesc ei, care sunt provocările lor concrete și ce anume se întâmplă in comunitățile lor. Noi putem doar să presupunem și să încercăm să ne punem în pielea lor din simplu motiv că dorim să-i ajutăm. Prin faptul că noi le creăm contextul și le dăm învățătură conform cu Cuvântul Domnului atunci ei Îl duc mai departe și astfel să se ajute în probleme ce le întâmpină și astfel să se consolideze Biserica. Lucrul acesta mi se pare foarte important.
De asemenea m-a impresionat că deșii au venit destul de căzuți la Școala Biblică, nu neapărat din punct de vedere spiritual, ci doar descurajați, aceștia au plecat la final foarte încurajați și asta cred că ajută foarte mult lucrarea atunci când duc în satele lor bucuria aceasta pe care Domnul le-a dat-o. S-or întărit unii pe alții.
Ce mi s-a părut mai greu nu era lupta spirituală, ci eu personal m-am luptat cu faptul că aveam nevoie să pot să înțeleg contextul, să simt, să simțim cu toții real, alături de ei, să nu fie doar o rugăciune superficială ”Doamne ajută pe bushmeni!”. Aveam nevoie să simt că este ceva real, pe care chiar îl simțim iar pentru aceasta este nevoie să ținem post cu ei și să mâncăm alături de ei mâncarea pe care o consumă și ei. Altfel simți atunci când trăiești ca ei.
Rugați-vă pentru acești lideri. Rugați-vă pentru frații voștri din Bushmenland!
