Mărturii – școală Biblică

În ultima lună am avut bucuria de a organiza de mai multe ori întâlniri pentru liderii bisericilor boșimane.

Fiindcă aceste biserici sunt departe de bază nu putem ajunge la ei în fiecare lună. De aceea încercăm să organizăm întâlniri de rugăciune, îmbărbătare și întăriri spirituale pentru liderii lor. Cum numim noi europenii, asemeni unor conferințe pentru liderii bisericii.

Doar că aceste „conferințe” pentru liderii boșimani se organizează în aer liber, cu dormitul în corturi. Neavând mijloace de transport, noi trebuie să mergem după ei prin drumurile de nisip și altele de piatră ca să le putem oferi acest sprijin de îmbărbătare. Mulțumim Domnului că ne-a ajutat financiar ca să le putem asigura mijlocul de transport, corturile, apa, mâncarea și pachete de mâncăruri pentru acasă pe lângă binecuvântările spirituale. Noi le creăm mediul prin care ei se pot îmbărbăta unii pe alții și se pot ajuta unii pe alții spiritual. Dar cel mai important este că îi putem întări pe ei prin Cuvânt și multă rugăciune.

 

La aceste întâlniri de școli biblice surorile pregătesc mâncare de 3 ori pe zi la foc deschis, frații și surorile dorm în corturi și avem oportunitatea și privilegiul de a susține și încuraja pe liderii bisericilor boșimane prin a fi alături de ei prin mai multe mijloace de ajutorare atât umanitar cât și spiritual. Mâncarea lor de bază este mămăliga, iar noi considerăm un privilegiu și nu o povoară ca să mâncăm alături de ei în fiecare zi mămăligă și alte mâncăruri simple.

Pentru ei experiența acesta când îi duci în bush (zonă deșertică cu tufișur la tabăra de la conferință) este ca și cum te-ai duce la Casa Albă. Nu știu exact ce comparație ar putea fi pentru noi, dar pentru ei acesta este o chestie foarte mare. Mai ales că ei erau obișnuiți fiecare doar cu satul lui. Nu prea s-a rupt bariera asta. Aceasta este mai mult pe parte demonică, pentru că diavolul rupe legături și relații. Acuma, prin lucrarea din Kalahari, Dumnezeu le-a adus satele împreună. Aceasta este foarte important pentru că învățătura lui Hristos poate rupe toate legăturile acelea pe care diavolul le-a făcut pe parcurs de mii de ani să separe satele boșimane. Aici trebuie învățătura lui Hristos…” – Ovidiu Pater.

Iată câteva sfărâmături din mărturiile lor și din experiența pe care au avut-o după zile întregi petrecute în bush (zona sălbatică nisipoasă cu tufișe și boscheți din Kalahari) alături de liderii bisericilor boșimane.

 

„Am văzut că liderii au început cu mărturisire, adică cine avea nevoie se mărturiseau unii la alții și se făcea rugăciune pentru ei. Am văzut că de data aceasta erau mult mai bine așa. Am așa o bucurie în inimă pentru că îi văd că Domnul îi folosește și a pus așa o dorință mare în inima lor să-și dorească să meargă în evanghelizare…” – Florin.

„Eu m-am bucurat pentru că am văzut că Domnul i-o cerșetat, chiar i-o cerșetat prin rugăciuni, cu toate că unele rugăciuni erau foarte grele, cel puțin pentru mine. Dar am continuat să ne rugăm iar la un moment dat a venit biruința, și chiar s-a simțit acesta. M-am bucurat foarte mult cu ei și m-am rugat mult pentru ei ca Domnul să îi crească, să îl apropie de Dumnezeu. Îmi place, îmi place cum Domnul a lucrat și văd că Domnul crește și unitatea între ei.

Am văzut că fratele Dani Pater tot făcea un cerc și cei care doreau rugăciune intrau în mijloc. Și chiar m-am uitat la ceilalți care erau în afară, care se rugau pentru ei, cum îi sprijineau în rugăciune și cum se luptau pentru ei. Slavă Domnului, asta contează! Mă rog ca Domnul că îi crească, să îi țină cât mai mult și cât mai aproape de El! Amin.” – Zazuleac Beniamin.

„M-am bucurat împreună cu ei și am observat ce rezistență și perseverență au în rugăciune! Cu siguranță mai mare decât avem noi. Noi renunțăm mai repede, dar ei nu…. Așa de tari sunt ei în privința asta! M-am bucurat că la unii dintre ei se vede, sau cel puțin așa am priceput eu, că Dumnezeu i-a adus la un nivel mai înalt, spiritual vorbind. M-am bucurat de aceasta, să văd că se înaintează și că la tot ceea ce se face se văd și roade și rezultate. Doamne ajută și dă-ne izbândă! Amin! …” – Andreea Răscop din Deva.

 

„Frans a fost unul dintre copii lui Titus care lucrează la bază, pe la grădină. El era foarte agresiv și bătăuș, nervos, un ‚fiu al tunetului’ ca să puteți să înțelegeți. El când s-a întors la Domnul prin Dani a avut o întoarcere reală. Atunci când s-a dus Dani pe la el, el vroia să-și omoare familia cu macete. Venind dintr-un asemenea context a avut sugativă mare la evanghelie. Normal că cei care au fost în domeniul acesta, care au și băut, au puțin sistemul nervos afectat. Totuși, prin faptul că Domnul l-a întors la El, l-a făcut un om pașnic și împăciuitor. Cu toate că el este acum un om pașnic, totuși, lucrurile alea vechi, dacă nu ești atent, poate să te prindă din urmă. El se luptă foarte mult cu problema copiilor lui.

Am fost la el acum acasă și m-am mirat pe unde s-a mutat, cât de departe. S-a mutat atât de departe de șosea! Trebuie să mergi prin boscheți foarte mult, și mașina îți face jâp, jâp, jâp…. L-am întrebat: „De ce te-ai mutat aici, pe nicăieri?” Dar apoi am povestit cu el și ne-a zis că vrea să-și țină copii aproape ca să fie cât mai departe de influențe negative, ca să nu se întâmple ca și cu Simon, care și-a pierdut copilul în lume. El s-a mutat din casa părinților că așa este la bushmeni, ei când încep să crească, se mută. Dar Frans încearcă să-și țină copii aproape și așa să îi influențeze spre bine. Marea lui provocare sunt copii lui! A avut niște copii că se speria și zicea, „Vai, ei sunt ca mine, erau răzvrătiți foarte rău cu macheți și de toate astea.” Dar mă bucur că încet încet s-au mai liniștit puțin; dar de aceea trebuie să ne rugăm pentru el.” – fratele Ovidiu Pater despre Frans.

„Cred că cel mai mult mi-a plăcut mărturia lui Frans pentru că din cât am înțeles el este văzut ca un frate mai mare și ei au un respect mare față de el. Când a avut curajul să spună pe față fiecărui lucru cu care s-a confruntat i-a încurajat pe restul și s-au unit mai mult în rugăciune. Bucuria în cântare și exprimare erau evidente în urma mijlocirii. Este foarte încurajator spiritual să fi părtaș acestor experiențe.” – Alexandra din Arizona, SUA.

 

„Pe mine m-a atins foarte tare felul în care Frans a fost primit cu bucurie și eliberarea prin care a trecut. Avea chiar și lacrimi în ochi! A fost așa o mare bucurie!” – Paul din Austria.

„Mie îmi place de ei cum se bucură de cele mai mici chestii, și aceasta s-a văzut și aseară, o bucurie așa de sinceră pe fețele lor. Se bucurau că sunt împreună și că pot să se roage. Dani i-a întrebat dacă vor să meargă la culcare și au spus că nu. Mi se pare impresionantă râvna asta a lor! Pentru mine este un exemplu.” – Rebeca din Timișoara.

„Abia i-am cunoscut pe acești oameni dar m-a impresionat dorința lor după Hristos, comunitatea pe care au creat-o împreună și foamea cu care ascultă fiecare cuvânt din Biblie. Cumva a fost un exemplu pentru noi, pentru cei care mergeam să le slujim. Am văzut cum Dumnezeu a lucrat între ei, i-a întărit și i-a ridicat îndeajuns cât să poată după aceea ei să meargă mai departe să răspândească lumina lui Hristos în satele lor și până la marginile pământului. În același timp mi se pare că Dumnezeu a lucrat și la inima voluntarilor și cred că și pe noi ne-a ridicat.” – Rut Olteanu din Timișoara.

 

„Am fost impresionat să văd simplitatea și unitatea lor. Eu am perceput perseverența lor, că ei reușeau să se roage atât de mult ca fapt că Dumnezeu i-a îmbrăcat ca războinici să se lupte cu adevărat spiritual. Nivelul spiritual la care luptă ei este unul diferit de al nostru, cel puțin așa am înțeles eu. Ei chiar au nevoie ca Dumnezeu în acele momente să-i umple și cumva să îi îmbrace cu o putere divină, pentru că de aceasta este nevoie pentru un războinic. Au nevoie ca Dumnezeu în același timp să le dea și strategie de luptă. Așa am înțeles eu, că de aceea reușeau ei să se roage așa de mult, pentru că ăsta era nivelul la care ei trebuia să se lupte. Duhul Sfânt i-a ajutat să rupe anumite legături pentru că la final chiar ne-am bucurat de biruințe. Mai mulți dintre ei și dintre voluntari au avut descoperi din care am înțeles că Dumnezeu a făcut ca Împărăția Luminii să câștige teren aici pe pământul acesta African și aceasta era o încurajare foarte mare.” – Lidia Olteanu din Timișoara

 

Pin It on Pinterest

Share This