Mărturii din Kalahari
Paul din AustriaÎnainte să vin în Kalahari mă aflam într-o stare foarte rea din punct de vedere spiritul. Nu aveam nicio frică de Dumnezeu. Am gustat din lume și am făcut tot ce am vrut. M-am distrat. Și toate acestea le-am făcut cu câteva săptămâni și chiar cu câteva zile înainte să ajung în Kalahari. Mulți m-au întrebat, când au auzit că merg în Kalahari, ce s-a întâmplat? În Kalahari? În misiune? Ce cauți tu acolo? Nu am avut nici un răspuns pentru că nici eu nu am știut ce să răspund. Pur și simplu m-am trezit că am aterizat în Namibia…
Am ajuns în bază și m-am acomodat foarte ușor cu toate condițiile oferite. Nu am avut nici o problemă cu procesul de acomodare. Dar am fost foarte trist pentru că am fost întrebat de cinci ori, aproximativ, în prima săptămână, că ce experiență ai avut cu Dumnezeu, iar eu nu aveam niciuna. La un moment dat am început să plâng pentru că m-am găsit în situația de a nu știi ce să răspund.
Dar deja din prima săptămână, am început să mă înțeleg foarte bine cu un alt voluntar, cu Fabian. Am mers într-o zi cu el până la Grootfontein și în drum spre oraș ne-am deschis unul față de altul și am vorbit în continuu. Am observat că mulți oameni care au fost pe aici, ca voluntari, au trecut prin multe situații similare prin care am trecut și eu, și astfel am început să ne rugăm ca Dumnezeu să mă schimbe. Mă rugam, în special cu Fabian, dar și alături de Tania și Debora. Fabi s-a luptat foarte mult pentru mine în rugăciune.
Cu două-trei zile înainte de primul Bible School la care am participat, Dani Pater a făcut un cerc la devoțional și ne-a spus că cine are nevoie de rugăciune să meargă în mijloc ca să ne rugăm pentru el. Eu chiar simțeam că am nevoie de rugăciune, de sprijin, de ajutor și m-am dus în cercul acela. S-au rugat pentru mine, alături de mine. Rebeca, o altă voluntară a avut un mesaj pentru mine și de asemenea și Dani a avut un verset pentru mine. Rebeca mi-a transmis că Domnul mă așteaptă și vrea să mă primească și Dani a avut un verset care mă încuraja că Domnul vrea să mă boteze cu Duhul Sfânt. Când am auzit acestea, am spus în mine: ”Da, bine, hai să vedem ce se va întâmpla!”.
Au trecut trei zile și am participat la prima Școală Biblică. În prima seară, Dani a făcut cercul de rugăciune pentru a provoca pe cei care aveau nevoie de susținere ,să pășească în interiorul lui. Eu iarăși m-am simțit că trebuie să mă duc și m-am dus pe linia cercului. Cred că nu au trecut nici măcar 10 minute și Domnul m-a botezat cu Duhul Sfânt și am vorbit pentru prima dată în limbi. Cred că nu am simțit niciodată o astfel de bucurie, fiindcă nu mă puteam opri din a vorbi și din a mă ruga.
M-am dus în seara aia în bush (tufiș) și am venit înapoi când toată lumea dormea deja, dar eu tot aveam dorința să continui să mă rog, să slujesc, să mă schimb. M-am pus pe genunchi și am început să mă rog, să cânt pentru că am vrut să simt același sentiment. Nu am vrut să se oprească sentimentul acesta de bucurie și de pace.
Da, și de atunci chiar am văzut cum a lucrat Dumnezeu.
După evenimentul acesta, echipa din Kalahari m-a pus ca să dau îndemnuri, eu, care până atunci întotdeauna am fugit de îndemnuri… Primul îndemn l-am ținut, în Bușmenland. Interesant este că mi-a plăcut să țin îndemnuri. Am început să vorbesc și a mers… Chiar îmi veneau cuvintele, parcă curgea totul din mine…
În aproximativ 10 zile mi s-a schimbat viața. În aceste două luni pe care le-am petrecut în Kalahari s-au întâmplat așa de multe… Deci, a fost o experiență foarte faină. Yeah!