Mărturii din Kalahari - Larisa
Matei 28:18-19
“Larisaaa! E o binecuvântare să te văd în această dimineață!” sunt spusele unei femei care lucrează la școala Kalahari New Hope și care mi-au adus zâmbetul în inimă într-o dimineață însorită, după câteva zile furtunoase pentru sufletul meu.
Cum am ajuns eu pe câmpul de misiune transculturala?
Domnul mi-a vorbit despre lucrarea de misiune transculturala încă din 2012, iar în 2021 a deschis ușile în viața mea pentru Africa, respectiv Kalahari New Hope, când pentru prima dată am experimentat ce înseamnă ca pentru o perioadă mai lunga de timp să stau departe de familia mea, prietenii mei, țara mea, zona mea de confort și să merg cu avionul înconjurată de o mulțime de limbi străine. (Aș vrea să menționez că nu mi-au plăcut limbile străine niciodată, fugeam de ele la fel de mult cum fugeam și de biologie și chimie, însă Domnul a avut grijă ca această latură să se schimbe atât de mult încât mi-a îndrumat pașii spre o facultate în a cărei final să îmi pună în brațe o diplomă de farmacist, iar acum sunt în postura de profesor la o școală cu predare în limba engleză, a doua limba fiind afrikaans.)
Cu toate acestea, realizez că Domnul a pus o deschidere aparte în inima și mintea mea pentru lucrarea de misiune transculturala, în mod special pentru oamenii care trăiesc în condiții grele, fără posibilitate de dezvoltare intelectuală/socială, având un foc aprins de a le vorbi despre Singurul Dumnezeu ce le poate schimba complet viața și percepția asupra traiului nostru pe acest Pământ.
Ce înseamnă uși deschise? Voi scrie în câteva rânduri, doar 2 experiențe care vor aduce mai multă claritate în privința ușilor. Părinții mei nu au fost de acord niciodată cu o posibilă plecare în Africa. Ori de câte ori aduceam în discuție acest subiect, se lăsa cu o supărare mare. Repetatele discuții mi-au creat o greutate în a mai deschide subiectul vreodată, însă continuam să mă rog ca Domnul să le schimbe inima, dacă într-adevăr acesta e planul Lui de a pleca în Africa. Cu toate că anii treceau, iar chemarea la misiunea transculturală devenea tot mai conturata în mine, părinții mei rămâneau neschimbați în percepția lor.
Însă, la timpul ales de Domnul, într-o sâmbătă seară, m-am simțit îndemnată să deschid subiectul “Africa”, iar discuția a fost complet diferită de această dată, având un rezultat complet nou pentru mine, părinții mei fiind de acord cu plecarea mea, spunându-mi : “Lari, de atâta timp zici că o să te duci..ok..no, du-te, să vezi cum e acolo, dar să vii înapoi.” Pentru mine asta a fost o minune pe care numai Domnul o putea face, iar asta este ceea ce mi-a adus înainte o ușă deschisa, gata numai să intru pe ea.
O altă ușă deschisă reprezintă partea financiara de care nu dispuneam. Cu toate ca aveam acordul părinților și a managerilor mei, nu aveam bani de bilet, dar aveam promisiunea Domnului că se îngrijește de această latura. Echipa cu care mergeam deja își cumpăraseră bilet, însă căutau mereu să mă încurajeze ca Domnul își ține promisiunile. Continuam să mă rog, dar îngrijorarea începuse să își facă loc prin mintea mea și chiar să crească în unele zile. Într-o duminică seară am ajuns la apogeul credinței mele în promisiunea Lui căutând soluții de rezolvare a situației, planificându-mi să cer un împrumut în următoarea zi, însă Domnul a fost fain cu mine și fără să apuc să îmi pun planul în aplicare, dis de dimineață am primit un mesaj de la o persoană necunoscută care avea pe inima să cumpere bilet pentru un voluntar care este chemat să meargă în Kalahari New Hope.
Domnul să fie lăudat pentru lucrările Lui minunate, pentru modul în care lucrează, dorind să crească tot mai mult în noi.
Ce m-a învățat Domnul în perioada aceasta petrecută în Africa?
Mărturia continuă în următoarea postare…