Mărturii din Kalahari - rugăciunea are putere

Larisa, partea a 3-a

Rugăciunea are putere

La începutul semestrului întâi, toți profesorii avem același gând arzător, să ne rugam mai mult, mai fierbinte, ca să vedem o dorință de schimbare în bine în copii, o dorință de cunoaștere a Dumnezeului Viu! Pentru aceasta alegeam să ne întâlnim regulat împreună cu toți profesorii, angajații locali ai școlii și a bazei de misiune Kalahari New Hope în fiecare zi de la 2 la 3. Pe lângă aceasta am organizat și un lanț de post specific pentru școală. Ne doream să vedem cum Domnul lucrează, iar nu după mult timp are loc următoarea întâmplare.

În fiecare dimineața organizam copiii pe clase, în linie, urmând ca unul câte unul să intre în cantina școlii și să își primească porția de mâncare. Părea a fi ceva obișnuit pană când anunț clasa a 5-a să pornească înspre cantină. Cu bucurie pe fetele lor îmi spun: doamna profesoară, noi astăzi postim. Dați-ne vă rog cheile de la clasă că acolo trebuie să îl așteptăm pe domnul profesor E., să ne rugăm și să cântăm, cât timp ceilalți copii mănâncă. Am rămas fără cuvinte pentru câteva secunde.

Wow! Domnul a pus în inimile copiilor de clasa a 5-a să țină post și ziceau ei: “hai să postim atunci când e mâncarea cea mai bună, ca postul să aibă greutate mai mare”.

Wow! Domnul a pus în inimile copiilor de clasa a 5-a să țină post și ziceau ei: “hai să postim atunci când e mâncarea cea mai bună, ca postul să aibă greutate mai mare”. Mâncarea cea mai bună pentru ei însemnând pâine cu dulceață și ceai. Motivele pentru care posteau se învârteau în jurul aceleași teme: sfințirea și apropierea de Dumnezeu. Această situație din scoală a creat în toata baza misionara un eveniment de mare bucurie și ne-a încurajat mult să înaintăm cu un mai mare avânt în lucrarea la care Domnul ne-a chemat. Datorită evoluției acestei clase, am decis să vizităm alte sate din împrejurimi pentru a duce mesajul Evangheliei, iar această activitate tare mult le-a plăcut copiilor din clasa a 5-a și nu doar atât, dar a stimulat și alte clase. E mare lucru pentru acești copii să renunțe la o porție de mâncare, ei neavând mâncare acasă. Singura lor mâncare e ceea ce primesc la școală (micul dejun și prânzul). Ceea ce pe noi toți ne-a impresionat este minunăția în care Domnul poate să lucreze și într-adevăr să aducă dorința de schimbare în inimi sincere și deschise, dornice de a afla Adevărul. Cred că e important să continuam să ne rugăm pentru acești copii, ca indiferent pe unde sunt, la școală sau în vacanță, în Kalahari sau în alte comunități, să Ii rămână credincioși Lui!

Domnul să fie slăvit pentru toate! 

Nevoile de rugăciune pentru cei din școala KNH

“Teacher pray for me! I don’t want to listen to the voice of satan again! Teacher pray for me so that I can sleep well, because the bad spirits wanted to kill me last night! Teacher I want to follow Jesus, but I don’t know how. Teacher, sorry, but the bad Johnny who lives inside of me listened to the voice of satana again. Teacher pray for my mother, she uses drugs all the time, we don’t have food at home.” Acestea sunt doar câteva din replicile des întâlnite în școala Kalahari.

Toate provocările pe plan spiritual combinate cu condițiile grele de trai mi-au arătat bunătatea Domnului revărsată din plin peste cei ce au libertatea la informație și resurse.

Cât de binecuvântați suntem noi! Cât de mult prețuim noi binecuvântările Domnului?

E ceva ce vreau să subliniez prin aceste replici ale copiilor, care pe mine m-a marcat.

Cât de binecuvântați sunt cei ce au părinți/bunici/rude echilibrați, care se îngrijesc de creșterea și nevoile lor.

Cât de fain e, wow, ca în fiecare an școlar părinții să cumpere papuci noi, haine noi, accesorii noi, rechizite atrăgătoare, apoi de sărbători și diferite evenimente, altele. Și pe cât e de fain, pe atât de neprețuit, pare o normalitate pentru noi, ceea ce pentru acești oameni nu există decât la cote minime ale necesității.

Cât de mare bucurie e ca de mic cineva să se asigure ca Numele Domnului e chemat peste tine. La noi pare o normalitate: binecuvântarea/botezul copilului de mic. Aici normalitatea este alta.

Cât de bucuroși să fim să știm ca atunci când ne doare câte ceva avem unde să mergem la investigații. Mergem la o farmacie. Mergem la un medic. Căutam remedii pe internet. Avem unde să mergem. Sau avem pe cine să sunăm pentru ajutor medical. În Africa, i-am găsit pe “traditional doctor”, așa îi numesc ei pe vrăjitorii la care apelează; clinicile fiind prea îndepărtate sau neavând tratamente suficiente sau necesare, urmând apoi să se confrunte cu atâtea boli sufletești și trupești.

Este o chemare pe care Domnul o face în Matei 28 să mergem să vestim Adevărul pretutindeni, până la marginile Pământului.

Să ne rugăm să scoată Domnul secerători destoinici!