Mărturii din Kalahari

Kalahari și Botswana

Nu am apucat bine să ne desfătăm sufleteşte după marea biruință de la lucrarea botezurilor nou testamentale şi după cum bine ştiți, Satan nu-şi ia concediu; au început împotrivirile.

A început cu un Black Mamba (şarpe) care era împletit într-o portiță de la împrejmuirea panourilor solare care alimentează campul cu curent. Ziceai că e parte din decorațiunea sudurii. Peste câteva zile, o cobra mărişoară, tot în acelaşi loc, dar sub portiță. Un alt şarpe deasupra tocului uşii de la fratele Nelu, altul în grilajul de la uşa biroului directoarei de la şcoala. Au fost mai mulți imediat după aceea, dar slavă Domnului că El ne scapă totdeauna din primejdie.

Acum vă voi readuce aminte de o lucrare care de foarte mulți ani a fost în inima noastră: lucrarea de evanghelizare din Botswana. Cu câțiva ani înainte, câteva echipe care slujeau atunci, aici, în cadrul acestei lucrări, au fost în recunoaştere prin satele din Botswana. Chiar şi nişte tineri din Bucovina au curățat într-un sat, dacă bine îmi amintesc, un izvor de apă, de unde izvora puțină apă pe care o foloseau localnicii pentru cele necesare, dar totodată elefanții nestinjeniți se adăpau acolo şi tot acolo îşi lăsau şi balega. Băieții din Bucovina au curățat, lărgit şi împrejmuit cu un zid de piatră acele izvoare care sunt o mare binecuvântare pentru localnici. Domnul să îi binecuvinteze pe cei care au lucrat.

Lucrarea începută atunci în Botswana a fost oprită brusc de la începutul pandemiei când s-a închis granița pentru mai bine de 3 ani. Apoi, Domnul a hotărât din nou, uşă deschisă pentru Botswana, când granița s-a redeschis. Ne-am planificat să facem paşapoarte liderilor localnici. Îngrijorați pe de o parte de procedurile obținerii acestor documente: distanțele interminabile parcă, datorită faptului că din aproximtiv 60 de sate aflate pe o distanță de aproximativ 200 km, să aduni laolaltă, dintre aproximativ 40 de lideri pe vreo 25 care sunt destul de pregatiți pentru lucrarea despre care v-am scris. Nu-i chiar asa simplu. Într-o zi primim vestea că în Tsumkue se fac buletine noi pentru localnici, gratis şi spre marea noastră uimire localnicii nu vor mai avea nevoie de paşapoarte ca să intre în Botswana şi nici de viză. Trebuiau duşi 25 de lideri din diferite sate ca să le poată termina într-o zi înregistrarea, pentru că echipa de la guvern nu stă mai mult de o zi. Zis şi făcut. Florin a plecat noaptea pe la ora 3, iar Dani pe la 4, ca să se încadreze în timp să îi adune pe toți pentru procedurile ca atare. În căteva săptămâni aveau buletine noi. Apoi, Dani cu un frate au placat pentru câteva zile în Botswana să vadă cum Domnul va face conexiile necesare: locul de campat, să vorbească cu liderii satelor, să vadă cine va traduce (pentru că acolo vorbesc altă limbă), persoanele de contact. Ajunşi într-un sat foarte mare, de marimea Aasvoëlnes’ului, ce să vezi, minune mare! Din vorbă în vorbă află că şeful este rudă cu un localnic din Duinpost şi îl chema Tomas ca şi pe liderul din Perspeca. Dani îl sună pe Tomas din Perspeca şi ei povestesc la telefon. Mare este Domnul şi planurile Lui făcute se împlinesc cu credincioşie. Acel bărbat le-a fost călăuză şi aşa Domnul a deschis o poartă foarte mare pentru lucrarea care ne stă în față.

Din nou, plini de bucurie pentru cele petrecute, noi piedici apar în calea acestei lucrări. Cu toată străduința obținerii buletinelor, din lipsa curentului de la punctul vamal, pe unde ar trebui să intre în Botswana, aceste id’uri nu le vor fi de folos. Deci din nou, va trebui să începem procedurile de obținere a paşapoartelor. Dacă va întrebați de ce nu trecem pe la alt punct frontier răspunsul este pentru că este la o distanță de aproximativ 300km şi nu acolo este nevoie de evanghelizare.

Mă gândeam în sinea mea: “Doamne cum va fii lupta pentru sufletele din Botswana?” Cunoscând foarte bine prin ceea ce am trecut toți anii aceştia pentru câştigarea acestui popor pentru Domnul. Post şi rugăciune care nu se poate măsura şi cântări, sute de şerpi omorâți, zeci de accidente de maşină, feriți de nemiloşii elefanți, păziți de duhurile necurate care dădeau târcoale adesea. Probabil doar într-o carte s-ar putea povesti mai în detaliu lupta aprigă care s-a dus pentru miile de suflete care s-au întors la Domnul. Toată cinstea să fie adusă numai Milelului care a biruit!

Nici nu a început bine lucrarea din Botswana, nici nu mi-am sfârşit bine gândul, “Doamne oare cum va fi?”  şi a început furtuna cea mare. Împotriviri demonice greu de povestit.

Aveam doi frați din Germania care ne vizitau şi după prima zi ziceau: “Ce bine e la voi. Suntem ca şi în concediu. Nu stres, nu agitație.” În mintea mea: “Hm, aşteptați puțin!”

După câteva zile îi intreb din nou: “Vă mai simțiți ca şi în concediu?”

Ei răspund: “Nu! Acum ne simțim ca în filmele de acțiune”.

După ce într-o seara, noi toți eram adunați la rugăciune, au intrat hoții în bază şi au furat lucruri din căsuțele câtorva voluntari. Tot în perioada aceea, furturi de animale, 2 containere blocate la ocean din decembrie (pentru care ni se cereau sume exorbitante ca să le putem aduce în camp), din cauza drumului nisipos şi distrus un accident de maşină în care maşina s-a rostogolit de 3 ori, controale de la diferite ministere, amenințări telefonice de genul: “poate vreți să zburați din țara aceasta”, presiuni din toate părțile. Dar Cel ce este viu în vecii vecilor luptă pentru noi şi s-a rezolvat cu containerele. În foarte scurt timp va trebui să le descărcăm. Toți şerpii care au dat târcoale au fost omorâți. Domnul a păzit pe cei doi frați din accidentul acela foarte grav şi nici măcar un os nu le-a fost rupt. Am scăpat cu bine de controale, iar persoanei care ne-a amenințat Domnul i-a înmuiat inima. Hoții au fost prinşi iar pagubele în mare parte au fost recuperate. Domnul este minunat!

Slava sa-I fie adusă numai Lui în vecii vecilor!

Aş vrea să va spun o poveste acum. Poate veți înțelege mai bine ce e cu Botswana. Într-o zi o femeie îmi spune: tatăl meu dorea să devină vrăjitor aşa că s-a dus în Botswana ca să primească putere. Reîntors acasă, în aceeaşi zi şi-a omorât amândouă soțiile, una dimineața una după amiaza şi tot în aceeaşi zi pe unul din socri. Aşa fac ei de obicei. Acestea sunt cerințele: jertfirea celor mai dragi persoane. Nu, nu fac  reclamă celui rău, dar trebuie să-ți cunoşti bine inamicul ca să nu te culci pe o ureche. Postul şi rugăciune ne aparțin nouă şi Domnul luptă pentru noi.

La ultima şcoală biblică, din luna trecută, la ultima sesiune de câteva zile, Domnul mi-a făcut de cunoscut în vis că aveam de a face cu duhul de vrăjitorie pe care îl folosesc ei când vorbesc cu morții. Am început să mă împotrivesc în rugăciune şi ziceam: Doamne zdrobeşte capul şarpelui de vrăjitorie pe care mi l-ai arătat. Tot aşa am ținut-o săptămâna aceea. Tot mereu mă împotriveam.

 

Când s-au întors la sfârşitul săptămânii de la şcoala biblică, am primit vestea că vrăjitorul cel puternic a murit. Nici măcar o secundă nu m-am gândit la o persoană anume când mă rugam împotriva acelui duh de vrăjitorie.

De câțiva ani buni, acel vrăjitor încerca să bage groaza în biserica din Perspeca. Îi spunea liderului localnic: eu am primit puterea de vrăjitorie direct de la Satan când eram copil. Nu pot să mă pocăiesc că mă omoară. Şi de asemenea, înainte să se pocăiască oamenii din Perspeca, acolo era un centru periodic de întâlnire a vrăjitorilor din mai multe sate. Acolo ei făceau ritualuri. Şi doar cu câteva luni în urmă, veniseră la el, alți vrăjitori din South Africa. Atunci, într-un mod neobişnuit, au dorit să îşi facă ritualuri exact lângă adunarea bisericii, doar la câțiva metri distanță. Într-o parte era adunată biserica pentru rugăciune, în timp ce vrăjitorul striga să bage groaza în localnici: “Să vedem care este mai tare, ei de acolo (adică Biserica lui Hristos), sau noi de aici!”

Şi Domnul nu S-a lăsat de ruşine. Vrăjitorul a căzut jos ca şi mort pentru mai mult timp. Domnul este atotputernic peste întregul Univers şi El îşi apără lucrarea Lui.

El şi-a arătat încă o dată măreția, zdrobind şi de data aceasta puterea întunericului, iar vestea morții acestui vrăjitor a ajuns la urechile noastre.

Cred că o să închei aici, dar o să revin în curând cu alte minuni pe care Domnul le face. Aleluia!!!!