După multe împotriviri din partea celui rău, primul container a ajuns în bază zilele trecute şi am început să îl descărcăm. Deşi suntem puțini voluntari, Domnul ne-a întărit să putem termina cu bine (în aproximativ 17 ore de muncă) și ne bucurăm să avem din nou hambarele pline!
Acum așteptăm ca şi cel de-al doilea container să ajungă cât de curând la noi, pentru ca acesta să fie o binecuvântare pentru poporul boșiman.

Într-o altă împrejurare, îl întrebam pe un băiat din clasa a VI-a:
– Nicolas, te-ai întors la şcoală! De ce ai lipsit aşa mult?
– Am fost la fermă.
– Şi ce ai făcut acolo?
– Am muncit ca să îmi cumpăr papucii aceştia din piciore (pe care mi-i arăta foarte fericit).
– Şi câte zile ai muncit pentru ei?
– Zile?? spuse el
– Sau săptămâni, sau luni?
– 3 săptămâni teacher am muncit pentru ei!

Un alt băiat din clasa a V-a îmi spune:
– Teacher, când se termină şcoala îmi lăsați mie papucii voştri?

Pentru copiii de aici viața nu este tocmai uşoară. Mulți dintre ei suferă nu doar din cauză că nu au cele necesare pentru viața de zi cu zi, cât şi pentru faptul că familiile lor sunt destrămate sau ei fiind chiar orfani. Nicolas este unul din copiii rămaşi fără părinți. De multe ori, comportamentul lui la şcoală nu este unul tocmai exemplar, având în vedere nevoia lui de a atrage atenția şi de a fii băgat în seamă. Însă, nu este vina lui că viața a fost atât de crudă cu el.
În fiecare zi de vineri, copiii orfani ai şcolii KNH primesc câte un pachet cu alimente neperisabile și făină, pentru ai ajuta să facă față mai uşor provocărilor zilnice.
Într-o zi de vineri, Ben (un băiat orfan din clasa a III-a) îmi spune cu zâmbetul pe buze:
– Teacher, azi e vineri; o să merg să îmi iau pachetul! Pentru el ziua de vineri este o reală sărbătoare!

De când am venit aici, de multe ori, o fetiță din clasa a II-a venea la mine în clasă, iar uneori trecând pe lângă mine îmi fura câte o îmbrățişare. Într-una din duminici ajungând la Biserică, m-a îmbrățişat puternic și a stat lipită de mine căutând căldura unei mâini, priviri gingașe și afecțiune. Mama ei a ales de câteva luni să plece de acasă, părăsindu-și soțul şi cei opt copii pentru a trăi cu un alt bărbat. Păcatul aduce extrem de multă suferință peste tot în lume, dar când părinții aleg să păcătuiască, din păcate durerea se răsfrânge și asupra copiilor. Rugați-vă pentru întregirea acestei familii și ca aceștia mai sunt și alții și fie ca Domnul să aducă lumină în acest ținut, oamenii să Îl cunoască pe El, şi să fie mântuiți!

Doresc să vă las cu versurile unei cântări care spun aşa:

“Fă-ţi timp pentru copiii care,
Rămas-au fără de părinţi,
Să dai o simplă sărutare,
Şi-o clipă doar să îi alinţi.
Cât încă ai suflare-n tine,
Lucrează, frate, cu folos,
Căci ce faci pentru El rămâne,
Fă-ţi astăzi timp pentru Hristos.”

Totodată, mulțumim tuturor celor care sunteți părtaşi acestei lucrări într-un mod sau altul!
Domnul să răsplătească orice efort depus!

Rebeca Mihuț, iunie 2023