Istoria omenirii începe cu un cort trupesc şi se va finaliza cu o clădire veşnică!
– partea I –
“Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică.” (2 Corinteni 5:1)
Pavel ne vorbeşte despre casa pământească (trupul) numind-o cort şi despre casa cerească numind-o clădire. Una este un loc fragil, nesigur şi vremelnic de locuit, cealaltă este un loc permanent, sigur şi durabil.
A compara corpul omenesc cu un cort era ceva natural pentru un făcător de corturi, precum era Pavel. Cortul şi trupul se aseamănă în unele privinţe. Atât cortul, cât și trupul omenesc sunt realizate din materiale perisabile, fragile, care necesită grijă.
Apoi cortul este doar un loc temporar de locuit şi poate fi desfăcut şi mutat oricând, iar trupul este „locuința” vremelnică al sufletului pe parcursul vieții pământești.
Mai apoi, atât cortul, cât și trupul au nevoie de îngrijire pentru a rezista în timp. Un cort deteriorat se rupe sau se prăbușește, la fel cum un trup neîngrijit devine slăbit și bolnav.
Dar până vom părăsi ”casa pământească a cortului nostru trupesc”, tragem zăbrelele şi alocăm o mică atenţie asupra tărâmului African, un continent al contrastelor: în bucurie şi suferinţă, între lumină şi întuneric, viaţă şi moarte, zi şi noapte.
Se deschide un orizont spre o lume cu mult diferită faţă de a noastră, cea a europenilor.
Modul în care decurge viaţa pentru cei din Bushmanland, condiţiile de trai şi situaţia generală sunt departe de orice închipuire.
Viața de zi cu zi pentru acești oameni este marcată de provocări economice, sociale și de mediu, dar și de o puternică legătură cu tradițiile și natura. Totuşi, în ciuda acestui întuneric, Dumnezeu lucrează cu putere făcând imposibilul în posibil!
Cât vezi cu ochii este nisip şi tufişuri, iar când vine vorba de adăposturi, aceştia locuiesc printre tufişuri în colibe temporare din paie, lut sau tablă, iar a avea un cort înseamnă chiar un lux.
Hristos Însuşi Şi-a pus ţăruşii cortului printre noi, odată cu întruparea Sa, Înţelepciunea desăvârşită a fost pe pământ şi a trăit ca şi noi. Cred că Isus Îi întelege cel mai bine pe boşimani, pentru că Biblia ne spune că ”Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.”
De cele mai multe ori, boşimanii fiind popor nomad, sunt mereu cu ”cortul în spate”, se deplasează constant în căutarea hranei, nu au așezări permanente și se mută în funcție de resursele disponibile (apă, hrană), deşi presiunile dezvoltării moderne bat şi la zăbrelele corturilor lor, o parte dintre ei încă își păstrează stilul de viață nomad.
Astfel că, voluntarii Kalahari învaţă să se adapteze la condiţiile de trai atunci când se află pe sate, iar dormitul în cort este singura variantă de ”cazare”. Aceasta poate fi o experiență diferită în funcție de modul în care ne raportam, dar în general, îl poți descrie ca o combinație între primejdie, libertate și disconfort ocazional.
Amalia Niţă, una dintre voluntarele aflate pe termen lung în bază, încearcă în puţine cuvinte să descrie această experienţă:
”Dincolo de entuziasmul unora și teama altora, dormitul în cort este o normalitate pentru cei care se implică pe termen lung în Kalahari. Când temperaturile scad sub zero grade în diminețile geroase din sezonul secetos, iar după câteva luni soarele care încinge cortul te trezește devreme, odihna în cort este o provocare.
Oh…am putea menţiona și de groaza care te cuprinde uneori când auzi animalele sălbatice urlând la câteva sute de metri de tine. Dar cu toate aceste provocări, putem privi și la partea pozitivă: prelata cortului ne dă o oarecare siguranță că nu ne vom trezi la câțiva centimetri de vreun șarpe, scorpion sau vreo altă fiară sălbatică. Dacă începe ploaia, suntem de asemenea mult mai protejați decât mulți dintre frații nostrii boşimani care trebuie să se înghesuiască într-un cort deja uzat sau într-o căsuţă mică cu acoperiş de paie prin care se mai scurg câteva picături de ploaie. În unele căsuţe chiar pătrunde ploaia de-a binelea. Îmi aduc și acum aminte cum unul dintre boşimani, după o ploaie puternică, ne povestea că a dormit simţindu-se „ca broasca în apă”. Pe lângă aspectele negative la prima vedere, din cort poți admira în liniște un apus sau un răsărit de soare prin sita de la ușa cortului.
Te provoc sa încerci și tu aventura slujirii în cort. Nu vei regreta!
Atât timp cât ai o inimă mulțumitoare și te uiţi la ”partea plină a paharului”, poţi sluji cu inima plină de bucurie.”
Istoria omenirii începe cu un cort trupesc şi se va finaliza cu o clădire veşnică, un scop final în prezenţa Celui unde suntem eliberaţi de toate şubrezeniile şi suferinţele vieţii.
Echipa KNH