Aveam o dorință foarte mare de a merge în Africa de foarte mult timp și când am aflat de misiunea din Kalahari, am pus înaintea Domnului dacă să merg sau nu și Domnul mi-a răspuns la rugăciune că trebuie să merg. Când am ajuns în baza Kalahari, primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg o zi în vizită la voluntarii care erau adunați în satul Paradise împreună cu liderii la un timp de post și rugăciune și acolo am interacționat cu bosimanii pentru prima dată. În momentul când Dani ne-a prezentat, ei au zis să mergem în mijlocul lor să se roage pentru noi și atunci am văzut că necunoscându-mă, m-au îmbrățișat și îmi zâmbeau așa de frumos și de călduros încât nu credeam că se pot bucur la vederea unui străin pentru prima dată. Apoi, în săptămâna următoare, am mers și eu cu ei la școala biblică și am văzut mai aproape dragostea lor pentru Dumnezeu și respectul lor față de noi ca voluntari. Am avut o săptămână binecuvântată, apoi am început să merg cu frații voluntari prin sate să construim case pentru ei, și atunci aveam o interacțiune mai de aproape, văzându-le locul unde dorm și familia. Atunci am înțeles că noi având de toate suntem nemulțumitori, iar ei neavând nimic, sunt mulțumitori cu ceea ce au și foarte darnici, deoarece am experimentat acest lucru cerându-i unui copil un biscuite pe care i l-am dat cu 5 minute înainte. Acel copil mi-a oferit singurul lui biscuite pe care îl avea și am rămas marcat de acest lucru și de faptul că ei se bucură și la o bomboană pe care am oferit-o, iar noi de multe ori nu o luăm ca rest de la magazin.